skip to Main Content

Rezultatele Slăbitului Se Culeg Seara

Ora 7:00: Ziua sună promiţător. Azi mă simt în stare sa fac toate lucrurile bine. Mai e şi soare afară!

Ora 12:00: Am mâncat chiar bine la prânz. Sunt pe val. Diseară cred că ajung şi la sală.

Ora 15:00: A fost ziua unei colege, ne-a dat prăjituri. Am gustat câteva, mai bine nu luam deloc. Nu contează, e bine şi aşa.

Ora 18:00: Ce bine că s-a terminat şi ziua asta. Hmm…ar trebui să mă duc şi la sală? (subit, nori negri pe cerul minţii).

Ora 19:00: Nu o să merg azi la sală, sunt prea obosit, dar sigur merg mâine.

Ora 19:05: Şi dacă tot nu ajung azi la sală şi oricum încep de mâine schimbarea, pot să mănânc ceva gustos acum, că după aceea nu o să mai pot.

Ora 20:00: Oare când o să arăt şi eu bine?

A doua zi, un scenariu similar. Aceeaşi Mărie, altă pălărie.

Ce-ţi lipseşte pentru a reuşi? Că la planuri te descurci bine, iar la dorit lucrurile acestea, şi mai bine.

Dacă te întreb acum ce ar trebui să faci, ca să îţi iasă pasenţa, sigur ştii.

Sport, alimentaţie curată, gata cu prăjituricile şi cu hamburgerii, apă, somn, ce mai, cuminţenie cât încape. Mai că îti sclipesc ochii gândindu-te ce exemplu bun de urmat ai fi. Ai putea, chiar ai putea. Şi atunci, care este baiul…?

Baiul este că încă nu ţi-ai ales un punct de reper, un punct fix, de care să te agăţi şi în jurul căruia să îţi construieşti comportamentul în slăbit.

Iar punctul perfect pentru a fi “cimentat” şi folosit ca şi “capăt de aţă” de unde să apuci problema, este punctul cel mai slab. Momentul zilei când voinţa te ajută cel mai puţin şi când stricăciunile sunt maxime.

Da, de seară vorbesc.

E uşor să fii cuminte dimineaţa, când crezi că o să răstorni lumea cu voinţa ta.  La prânz de asemenea, nu faci un efort supraomenesc să pui o salată lângă ce mănânci şi chiar şi după amiaza nu pare chiar aşa de incontrolabilă. Însă seara este dintr-un alt film. Seara se numără bobocii. Pardon, rezultatele.

Comportamentul tău de seara dictează cât de mult slăbeşti, cât de repede, cât de energic vei fi a doua zi, cât de mult te regenerezi peste noapte, câtă grăsime consumi în timp ce dormi.

Cred că cine a creat lucrurile în acest fel, întâi a citit din scoarţă-n scoarţă legile lui Murphy, şi-a frecat mâinile tacticos, a zâmbit pe sub mustăţi şi apoi s-a apucat să ne-o coacă :)

Aşa că a decis că seara voinţa se duce de obicei în cap, pe fond de oboseală şi tot seara, fiecare carbohidrat în plus contează.

Că planurile de dimineaţa nu se pupă cu planurile de seara şi că speranţa moare ultima.

Îţi sună un pic familiar scenariul? N-avea grijă, tuturor ne sună.

Dar ştii cum rezolvi situaţia? Atacând frontal punctul cel mai slab al acestui stabiliment.

Transformă punctul tău slab în punctul tău forte. Cât de greu este de făcut acest lucru este doar în capul tău, este doar proiecţia minţii tale.

“Cum să fac eu o oră de sport seara, zilnic, după serviciu şi apoi să mă satur cu o salată, viaţă de om e asta?”

Da, viaţă de om! Și ce viaţă!

O să îţi spun un lucru care te va surprinde: a nu face lucrurile bine seara , “de oboseală”, a te plânge în sinea ta că este greu, a lăsa garda jos şi a suspina în barba proprie că lucrurile sunt grele şi ai prea multe lucruri de făcut, ţin de… de… orgoliul tău, de egoul tău.

Sentimentul eroului neînţeles, care duce multe greutăţi, este un sindrom extrem de comun, iar într-o cură de slăbire are cel mai fertil teren de manifestare. Pentru că în slăbit trebuie să plusezi pe efortul psihic, mai mult decât plusezi pe efortul fizic.

Pentru că, aşa cum zic de fiecare dată, slăbitul este o provocare psihică, nu fizică.

Indiferent ce exemplu de succes iei la puricat, vei descoperi circumstanţe care ar fi justificat cu vârf şi îndesat o nereuşită pe bandă rulantă. Cu toată dragostea, dar cu toată fermitatea îţi spun: circumstanţele tale sunt doar în capul tău şi nu sunt un verdict. Tu le transformi într-un verdict şi justifici inacţiunea ta cronică cu ajutorul lor.

Nu, nu fac apel la voinţa ta pentru a depăşi momentele grele de seara. Fac apel la capacitatea ta de a-ţi conştientiza această latură discretă: latura egotică a suferinţei de sine, care se hrăneşte din greutatea emoţională a fiecărei seri. Când îţi spui “e prea greu”, “e prea mult”, “de ce trebuie să o fac şi pe asta”. Acolo este esenţa eroului neînţeles.

Iar eroul neînţeles este un nefericit pe bandă rulantă. Cu un ego care se tot alimentează din această nefericire.

Învingătorul este întotdeauna vesel! Şi cum să nu fie?

Seara unui învingător înseamnă să refuze să se mai uite la plângerile proprii, la iluzia oboselii şi să execute ceea ce şi-a propus cu entuziasm şi cu inima deschisă. Auzi tu, entuziasm şi inimă deschisă, după o zi întreagă de muncă şi copii de care trebuie să se îngrijească sau altele care te ţin ocupat până tărziu şi te obosesc peste măsură.

Şi totuşi, ştiai că oboseala este în peste 90% din cazuri o emoţie, o impresie la nivel mental, iar nu o realitate fizică?

Da, există deja studii ştiinţifice care atestă acest lucru. Drăguţ, nu?

Ce ţi-am transmis în acest articol poate părea greu de digerat, poate părea insensibil sau doar nerealist. Dar ăsta este egoul care clasifică lucrurile astfel :)

Pentru că dacă te iei la puricat cu sinceritate, cu detaşare şi cu acceptare de sine, ştii că am dreptate.

Tu eşti un om cu un potenţial de transformare absolut superb. De-ai da la o parte scuzele pe care le tot cultivi de-o viaţă. E aproape o relaţie de iubire acolo, cu scuzele tale. Mă rog, cu egoul tău şi cu eroul neînţeles din tine.

Se poate mai bine de atât şi clar, meriţi mult mai mult de atât.

Fă acest efort pentru privirile admirative, pentru şuşotelile despre cât ai slăbit, pentru hainele care-ţi plac în loc de cele care-ţi vin, pentru tricourile fără burtă şi fustele care nu strâng în talie.

Dar, mai ales, fă asta pentru tine.

 

Back To Top