Să numeri caloriile într-o dietă sau nu?

Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai puţine grăsimi”. 

Linia generală şi ceea ce învăţăm de la ceilalţi, de la sursele de informare comune, este că trebuie să fii atent la calorii. 

Mergi în cabinetul unui nutriţionist, te întâlneşti cu necesarul tău energetic (caloric), te întâlneşti cu gramajele (“ai voie atâtea grame de piept de pui, atâtea grame de fructe”…şi Doamne fereşte să zică “nu ai voie fructe”, că e cazul să schimbi nutriţionistul), te întâlneşti cu meniurile pre-stabilite şi cu aplicaţiile care fac matematica acelor calorii în locul tău. 

S-a întipărit această credinţă generală că slăbitul trebuie corelat neapărat cu controlul caloriilor.

Ai unele avantaje, dar ai şi dezavantaje dacă abordezi slăbitul în acest fel. 

Avantajul este că s-ar putea să te ajute mental senzaţia de control pe care ţi-o dă această abordare: să ştii clar într-o zi, ce mănânci, câte grame din ce aliment, când. 

Hei, doar este un drum stabilit de către un profesionist, corect?

Dezavantajul este că te-ai închis într-o colivie. Trebuie să te mişti în acel perimetru, pe toată perioada regimului. În tot acest timp tu nu ai învăţat nimic despre tine, dar ai învăţat să te uiţi la fiecare aliment cu ochii “oare câte calorii are, oare câte grame aş putea mânca”.

Te încântă ideea de a număra şi de a evalua din ochi caloriile, toată viaţa? 

Avantajul este că poţi să strecori şi din alimentele tale preferate şi din răsfăţurile alimentare dorite, cu condiţia să fie “o pătrăţică” sau “nu mai mănânc nimic până mâine” sau alte abordări (le ştii tu deja).

Dezavantajul este că nicăieri în acest scenariu nu s-a uitat cineva la ce impact au aceste alimente asupra sănătăţii tale, nici măcar tu. 

Avantajul este că vei vedea nişte rezultate. 

Dezavantajul este că nu ai învăţat deloc să navighezi în lumea sănătăţii tale şi a kilogramelor şi că va trebui mereu să rămâi în zona porţiilor cântărite, ori cu cântarul de bucătărie ori, ştii tu, celebra “friptura cât palma ta” şi alte porţii ochiometrice similare.

Avantajul este că sănătatea ta va avea câteva beneficii din simplul fapt că mai slăbeşti şi că, cu siguranţă, ai redus din “prostioarele” de pe vremuri. 

Dezavantajul este că poţi să dezechilibrezi alte aspecte ale sănătăţii tale la care nici nu te-ai gândi:

• funcţionarea rinichilor,
• încărcarea ficatului de la prea multe proteine,
• dereglarea florei intestinale,
• acidifiere generală şi congestie limfatică accentuată.

Bineînţeles că nu o să afli aceste detalii de la cel care îţi face meniul.

Dezavantajul este că nenumărate boli care se pot rezolva doar din alimentaţie (de la colon iritabil, gastrite, ulcere, hipertensiune, migrene cronice, etc) vor rămâne cu tine, pentru că în niciun moment în care numărai calorii, nu adresai cauza acelor afecţiuni. 

Avantajul este că te scapă de responsabilitatea de a gândi ce să mănânci, când, cât.

Dezavantajul este că te scapă de responsabilitatea de a învăţa despre sănătatea ta, cum funcţionează corpul tău şi cum să te îngrijeşti eficient pentru tot restul vieţii . Și pe cei care aparţin de tine.

Caloriile sunt metoda omului care nu vrea să înveţe cu adevărat despre sine

Nu are timp, nu are interes sau simplă lipsă de conştientizare a impactului alimentaţiei asupra calităţii vieţii sale, simplă lipsă de educaţie în domeniul nutriţiei, irelevant de pregătirea academică pe alte planuri şi care vrea doar rezultate. 

De aceea prinde atât de bine abordarea caloriilor şi a porţiilor măsurate din ochi. 

Este ca un fast-food al curelor de slăbire. Convenabil, la îndemână, gata oricând să te servească. Mai departe, ce e pus în acest produs “fast-food”, cui îi mai pasă? Important este dacă îşi face treaba. 

O abordare alimentară bazată pe alimente integrale, atât din zona vegetală, cât şi din zona animală, frumos aranjată pe procente (atât % fructe, atât % legume, atât % surse de proteină, etc), combinată cu un comportament alimentar care să te aducă în prezent când mănânci şi care să îţi rescrie relaţia cu mâncarea, o astfel de abordare integrată, îţi readuce la suprafață cu o uşurinţă impresionantă instinctul saţietăţii.

Vocea aceea interioară care spune “mi-a fost de ajuns atât”, care spune “m-am săturat, mulţumesc”, voce pe care poate ai impresia că nu ai auzit-o niciodată sau oricum nu ai mai auzit-o de mult. 

Primul pas spre a scăpa de număratul caloriilor? 

Cum spuneam mai sus: alege alimente integrale, minim procesate.

Fructe proaspete, nu compot.

Legume proaspete sau congelate, nu conserve.

Cereale integrale, nuci şi seminţe crude (niciodată coapte sau prăjite).

Uleiuri presate la rece şi cât mai spre zero produse din făină rafinată.

Cât mai spre zero zahăr rafinat şi produsele aferente.

Limonadă făcută acasă din lămâie şi un strop de miere, nu sucuri ambalate, chiar şi cu zero calorii (acolo impactul este puternic pe echilibrul acido-bazic intern…în sensul rău al cuvântului). 

Al doilea pas?

Mestecă fiecare îmbucătură până se face totul piure lichid în gură. Aşteaptă între 10-20 de secunde până la următoarea îmbucătură. Ai făcut un pic ochii mari?

Oare ce e mai uşor? Să mesteci şi să aştepţi între îmbucături sau să numeri la nesfârşit caloriile?

Al treilea pas?

Fii prezent la masă. 

Fii atent la ce simţi când mănânci acel lucru. 

Joacă-te în felul următor: dă o notă mâncării înainte de a o mânca, în gândul tău. 

Şi mai dă o notă mâncării în timp ce mănânci (şi mesteci şi aştepţi, cum te-am învăţat la pasul 2). 

Vezi, ce revelaţii ai despre mâncarea din faţa ta? Mai e la fel de gustoasă? Mai reuşeşti să o mănânci chiar pe toată?

Să scapi de calorii, slăbind în acelaşi timp şi săturându-te la propriu cu mai puţin, nu e fizică nucleară. 

Da, caloriile sunt un lucru real şi impactează procesul de slăbire. 

Dar tu nu ai fost niciun moment legat de ele în vreun fel. 

Te-ai legat singur când ai tras concluzia că “asta e calea cea mai bună” sau că tu nu ştii sau nu poţi altfel. 

Încearcă altfel. 

Descoperă Programul online de 90 de zile al Școlii de Slăbit, pentru că aici nimeni nu numără calorii, nimeni nu evaluează din ochi mâncarea, iar oamenii slăbesc prin însănătoşire, fără excepţie. 

Procedează astfel minim o săptămână aşa cum ţi-am povestit mai sus, pentru a “degusta” din ce înseamnă să îţi redefineşti relaţia cu mâncarea şi să îţi reactivezi instinctul natural de saţietate. 

Mai ales pasul 2 va fi un punct de cotitură, dacă ai în tine ambiţia de a insista şi a nu te opri la primul disconfort mental 😄

În fond, zona de confort o fi un tărâm minunat, nu zic nu, dar nimic nu creşte vreodată acolo.