Învață Să Te Organizezi, Chiar Dacă Simți Că Nu Ai Timp​

Cum ţi-ar fi dacă ai trăi într-o tabără de slăbit, ca un oaspete de cinste, cu un bucătar care să se ocupe de tot, cu un trainer personal care să se ţină de tine zi de zi şi un maseur care să îţi detensioneze zilnic fiecare muşchiuleţ în parte? Cred că ai slăbi garantat! Da, trai neneaco! Vreau şi eu, pentru menţinere. 🙂

În schimb, ce avem la pachet? Se cam ştie, toţi ni le ştim pe ale noastre. Un program de cele mai multe ori supraîncărcat, solicitări psihice pe bandă rulantă acasă şi la serviciu, un timp personal de la limitat la foarte limitat şi adesea, o nevoie de a profita de mizilicurile de timp de relaş pentru a simţi că mai şi trăim.

Indiferent de natura circumstanţelor tale, întrebarea care te însoţeşte la fiecare pas este “cât de mult îţi doreşti să reuşeşti”? Poţi să găseşti soluţii sau poţi să găseşti scuze, dar nu le poţi găsi pe amândouă. Şi totul pleacă de la setarea ta mentală.

Supra-aglomerarea programului tău nu este un verdict care să îţi blocheze dezvoltarea personală, fizică sau mentală. Dacă îţi este uşor sau dacă îţi este greu, este o problemă de perspectivă, iar perspectiva se educă. Întotdeauna.
Era odată un enoriaş, care locuia cu soţia şi copiii într-o cămăruţă mică, chinuindu-se de la zi la zi. Nemaiputând suporta, enoriaşul se duce la pastorul său şi îi spune:

“- Pastore, nu mai suport, în fiecare zi simt că mă sufoc în cămăruţa aceea mică, nu am loc nici să respir, ce să fac? “

Pastorul îi spune:

“- Adu şi câinele cu pisica în cămăruţă, iar după o săptămână, vino să vorbim! “

Mirat, enoriaşul se duce acasă şi face întocmai. După o săptămână de trăit în camăruţa mică cu soţia, copiii, câinele şi pisica, se întoarce la pastorul său.

“-Ei, cum este acum?”

“-Iadul pe pământ, pastore, totul miroase urât şi nu am loc nici să mă învârt, ce să fac?”

“-Mai adu şi măgarul în casă şi vino să vorbim peste o săptămână”.

Din nou, enoriaşul face întocmai, iar după o săptămână se întoarce.

“- Ei, cum este acum, mai bine?”

“- Pastore, nu mai pot, vreau să fug în lume. Aşa nu se poate trăi”.

“- Bine, atunci du-te acasă, dă afară măgarul, câinele şi pisica şi vino să vorbim peste o săptămână”.

Buimăcit, enoriaşul se duce acasă şi face întocmai. Scoate afară animalele şi rămâne doar el cu soţia şi copiii. Peste o săptămână, pastorul îl întreabă:

“-Cum te simţi acum, cum îţi merge?”

“-Este minunat, pastore, asemenea libertate n-am mai simţit în viaţa mea! Mulţumesc pentru perspectivă”.

Schimbă Perspectiva

Cu ce te ajută pe tine această povestioară? Felul în care îţi percepi programul şi încărcarea lui, felul în care resimţi responsabilităţile, stresul, aglomeraţia lucrurilor, sunt strict o problemă de perspectivă. Nimeni nu neagă realitatea circumstanţelor tale, însă interpretarea lor şi felul în care le “suporţi”, ţin doar de tine şi de felul în care îţi disciplinezi mintea.

În momentul în care încetezi să te mai crispezi, să te mai frustrezi pe seama faptului că lucrurile nu sunt mai altfel, mai uşoare, mai la îndemână, mai libere, mai cu miros de busuioc, vei simţi o mare uşurare, pentru că ai eliminat unul din factorii majori de nefericire din viaţa ta.

De abia după ce dai afară din suflet măgarul, câinele şi pisica, poţi vorbi de organizare.

Altfel, şi organizarea se va aduna la acele multe lucruri de făcut, care te “fericesc” pe bandă rulantă pentru că nu se termină niciodată.

Care este primul lucru la care te gândeşti când evaluezi câte ai de făcut într-o zi? Cât de multe sunt şi cum ţi-ar trebui ţie vreo 30 de ore pe zi în loc de 24, ca să le faci pe toate şi să mai ai timp şi de tine?

Vestea proastă este că timpul zboară.

Vestea bună este că tu eşti pilotul.

Vrei să te transformi frumos, să fii altfel? Atunci trebuie să gândeşti altfel, ca să poţi să acţionezi altfel.

Iar entuziasmul, oricât de “flower power” sună, este o mare parte din abordare. Pentru că succesul este 99% atitudine şi doar 1% aptitudine.

Organizarea ţine de atitudine şi abia apoi de execuţie. Iar când setarea ta mentală este pentru succes, atunci reuşeşti să îţi organizezi timpul şi să le împaci pe toate.
Mereu am spus, mereu voi spune aceeaşi poezie: slăbitul este o provocare psihică, nu fizică.

Corpul poate, mereu a putut. Este mintea cea care trebuie disciplinată în a accepta noi obiceiuri, în a gândi altfel şi în a avea mereu o atitudine plină de încredere. Până şi în dicţionar, cuvântul succes apare după cuvintele muncă şi organizare.

Încrederea, strategia, organizarea, sunt lucruri care se învaţă. Şi tu le poţi învăţa şi aplica, cu rezultate imediate în viaţa ta.