skip to Main Content
Scapă De Vinovăția Mâncatului Excesiv De Paște

Teoretic, Paştele a trecut. Practic, Paştele trece când se termină mâncarea din frigider.

Cum îmi spunea deunăzi o prietenă: “Abia aştept să se termine mâncarea din frigider”. Îmi venea un pic să râd pentru că în frigiderul meu, cel mai “consistent” lucru era nişte tofu. Nu am zis nimic, dar mi-a atras atenţia sindromul frigiderului ghiftuit de sărbători.

Am fost plecată de Paşte şi am gătit cozonac cu mânuţele astea două, dar recunosc că am fost un pic incorectă. L-am făcut pentru alţii, nu pentru mine. Iar la plecare, am luat cu mine o pungă mare cu salate din grădină si ceapă verde, murdare de pământ şi delicios de fragede.

Din a doua zi de Paşte am revenit la frigiderul meu, regulile mele, alimentele mele.

Ce facem, însă, cu toate frigiderele ghiftuite până la refuz cu bunătăţuri pascale? Abordăm atitudinea “Lasă să se termine mâncarea şi după aia mă apuc de treabă”?

Ai mai văzut filmul acesta. Vrei să îţi spun unde?

“Hai să treacă şi Revelionul şi mă apuc de treabă din ianuarie”

“Hai să treacă şi weekendul acesta şi de luni schimb foaia”

Ocazii care să scoată la iveală adevăratele tale nevoi sunt la tot pasul şi vor fi la tot pasul. 

Nici măcar nu le-aş numi ocazii. Le-aş numi supape prin care defulăm lucruri adunate în noi. Totul pleacă de la emoţional, de la neatenţia îndreptată spre sine, de la automatismele pe care le-am format în stilul nostru de viaţă.

Partea bună?

Poţi să îţi formezi automatisme pozitive.

Ei, ce trai frumos ai avea dacă sportul ar fi un automatism, dacă salatele şi fructele şi cuminţenia alimentară ar fi automatisme 🙂

Revenind, însă, la frigiderele ghiftuite, dacă îţi este greu să spui “data viitoare o să pregătesc din start mai puţine lucruri”, atunci poţi să aplici acum o abordare practică şi imediată.

Ignoră conţinutul frigiderului tău din acest moment şi mănâncă ceea ce ştii că este bine să mănânci.

Ai cozonac, pască, sarmale, fripturi, ouă şi brânză de oaie în frigider? Nu te ghiftui cu toate, sub pretextul “să le termin odată”. Alege din start ceea ce ştii deja că este bine să mănânci, iar restul lasă-l să se periseze. Asta e!

Surplusul ori îl arunci, ori îl acumulezi pe tine.

Iar povestea cu “m-a învăţat mama să nu arunc mâncarea” este o altă scuză, un alt blocaj care te ţine în loc şi pe care poţi să îl arunci liniştit la gunoi.

Afinitatea ta pentru mâncare este afinitatea pentru starea de bine

Acest comportament este un automatism, un obicei deprins. În copilărie, mama îşi manifesta iubirea faţă de tine punând tot ce e mai bun pe masă, iar tu, copil isteţ, ai făcut rapid conexiunea.

Mâncare = iubire.

Când ieşi prima oară la întâlnire cu persoana îndrăgită, ieşi la un restaurant, pentru că mâncarea induce şi acea relaxare ce face posibile apropierea şi cunoaşterea.

Din nou, mâncarea = iubire.

Când ajungi seara obosit acasă şi vrei doar linişte şi să uiţi de gândurile zilei, pofteşti la ceva gustos, care să îţi producă acea plăcere şi acea liniştire interioară şi să te facă… zen.

Din nou, mâncarea = iubire.

Când vin Crăciunul, Paştele, ziua de naştere, ziua onomastică, nunta, botezul, 1 mai şi filmul de la mall, totul trebuie sărbătorit cu sufletul şi cu bucurie şi cu… mâncare.

Din nou, mâncarea=iubire.

Şi cum grijile sunt multe, şi nevoia de iubire este multă. Da, vrem să iubim, vrem să ne simţim vii, şi e păcat să reducem exprimarea de sine la senzaţia satisfăcătoare a mâncatului.

Dar această trecere de la plăcerea temporară, dar imediată, extrasă din mâncare, la plăcerea obţinută din acţiuni ce nu implică mâncarea, se face trecând prin acceptare.

Este o vorbă superbă care spune “Abia când reuşeşti să te accepţi aşa cum eşti, abia atunci te poţi schimba”.

Huh?

Cum să mă accept pe mine aşa cum sunt, când eu mă chinui de ani de zile să mă schimb şi nu reuşesc?

A te accepta pe tine aşa cum eşti înseamnă a accepta punctul în care te afli, circumstanţele în care te afli, posibilităţile pe care le ai în acest moment, ca fizic, timp de investit în tine, bani, libertate de mişcare, ce vrei tu. Dar să accepţi lucrurile aşa cum sunt acum.

Când încetezi să te mai lupţi cu tine si cu situaţia ta curentă, obţii acel moment de linişte interioară care face posibilă schimbarea.

Slăbitul este o provocare psihică, nu fizică. Din toate motivele de mai sus.

Este ineficient să vorbim acum de salate şi de sport. Nu poţi să îmi spui că nu ştii ce ai de făcut ca să slăbeşti. Dar poţi să îmi spui că nu ştii încă în ce fel să te organizezi, să te mobilizezi constant, să execuţi constant, să le împaci pe toate şi să ai timp şi de slăbit. Iar asta pleacă de la setarea ta mentală.

Cum te poziţionezi tu în legătură cu acest proces de schimbare personală?

Dacă tu crezi că este uşor sau crezi că este greu, în ambele situaţii ai dreptate.

Este uşor sau este greu să laşi mâncarea ce se află acum în frigider, în plata Domnului, să consumi doar o părticică din ea, iar restul să o arunci?

Este decizia ta.

Este uşor sau este greu să îţi faci un program bătut în cuie pentru această săptămână, în care să ştii clar când te vei ocupa de tine, pe partea de sport?

Este decizia ta.

Este uşor sau este greu să respecţi cu sfinţenie cinele curate, de post, cât mai vii, pentru a ajuta corpul să se regenereze noaptea, iar nu să îşi direcţioneze energia către digestie? Chiar dacă asta înseamnă să te lipseşti de plăcerea cinelor tale copioase, mult iubite?

Este decizia ta.

Înţelegi de ce este ineficient să îţi vorbesc acum despre “Consumă salată seara, consumă fructe dimineaţa şi fă sport de 5 ori pe săptămână”?

Înţelegi de ce repet ca pe o poezie afirmaţia “Slăbitul este o provocare psihică, nu fizică”?

Slăbitul se produce întâi în capul tău, la nivel de decizie şi apoi de execuţie constantă, zi după zi.

Dar numai în condiţiile în care te accepţi aşa cum eşti, cu posibilităţile şi cu limitările tale, pentru că cu ele trebuie să lucrezi.

A trecut Paştele, ce urmează?

După Paşte urmează decizia.

După decizie urmează planificarea (da, nu poţi să sari peste acest pas, dacă ai pretenţii de succes).

După planificare urmează execuţia, adică etapa în care strângi din dinţi, arunci pe geam scuzele şi plângerile personale şi execuţi ce ai planificat.

Iar după etapa de execuţie repetată, multe săptămâni sau luni de zile, urmează binemeritatul succes.

Până şi în dicționar cuvântul succes se află după cuvintele decizie, planificare, răbdare, muncă, perseverenţă. Ce coincidenţă!

După faptă şi răsplată? Hai mai bine după Paşte, acţiune din plin!

Urmează Programul 5 Kilograme în 5 Săptămâni

Așa cum am început să-ți povestesc în emailurile anterioare, lucrez la un program nou.

Îmi doresc să ofer o soluție pentru slăbit, organizare și energizare mai rapidă și mai ușor de digerat, cu sugestii clare de organizare și planificare pentru fiecare masă, păstrând în același timp elementele de motivație zilnică și suport în cadrul unui grup.

Vei învăța cum să slăbești sănătos și să-ți ridici nivelul de energie cu o alimentație corectă.

Te invit să afli toate detaliile despre program și să te înscrii aici

 

ÎNSCRIE-TE în program aici 

 

Scapă de Vinovăția Mâncatului Excesiv de Paște

Back To Top