Relația de iubire cu mâncarea

Recunosc că nu am întâlnit vreodată vreo gazelă îndrăgostită de iarba pe care o mănâncă sau vreo vrăbiuţă visând noaptea la viermișori suculenţi.

Cumva, relaţia de iubire şi atenţia profundă acordată mâncării sunt apanajul speciei umane. Da, şi al tău, şi al meu.

Nu spun că e un lucru rău, în fond, are fundamente naturale şi fireşti.

Dar cu siguranţă este un lucru care a condus la problemele de greutate cu care mulţi se confruntă, probabil şi tu.

Iar cum nu foamea organică, reală, te-a făcut să mănânci excesiv, ci sufletul şi nevoile lui neîmplinite sau neconştientizate, trebuie să te uiţi întotdeauna şi acolo, înainte să te mai gândeşti la ce ai în frigider.

Rădăcinile acestei relaţii sunt profunde şi s-au format din fragedă pruncie. 

Când plângeai, bebeluş fiind, mama ştia…probabil e ora mesei. Laptele bun te liniştea imediat. 

Ai început să creşti, iar mama îşi manifesta iubirea faţă de tine punând tot ce e mai bun pe masă, iar tu, copil isteţ, ai făcut rapid conexiunea. Mâncare = iubire.

Mâncarea şi liniştirea de moment pe care o aduce s-au erijat din prima clipă în companionul tău loial. 

Când ai ieşit prima oară la întâlnire cu persoana îndrăgită, probabil ai ieşit la un restaurant, pentru că mâncarea induce şi acea relaxare ce face posibilă apropierea de celălalt. Din nou, mâncarea = iubire.

Chiar şi în prezent, când ajungi seara obosit acasă şi vrei doar odihnă şi să uiţi de grijile zilei, pofteşti la ceva gustos, care să îţi producă acea plăcere şi acea liniştire interioară şi să te facă… zen. Din nou, mâncarea = iubire.

Şi cum grijile sunt multe, şi nevoia de iubire este multă. Da, vrem să iubim, vrem să ne simţim vii, şi e păcat să reducem exprimarea de sine la senzaţia satisfăcătoare a mâncatului.

Când cauţi, ajungi să găseşti şi alte lucruri în viaţa ta, care să îţi aducă satisfacţie, care să te facă să simţi că trăieşti, că ai o identitate şi nu doar responsabilităţi, că te dezvolţi ca om, că ai un sens şi un rost frumos pe lume, atunci vei vedea că multe lucruri sunt iubire, nu doar mâncarea.

Provocarea vine din comoditate. 

Mâncarea este mereu acolo.

Este variată.

Este diversă.

Este uşor de obţinut.

Nu cere efort. 

Dar aceeaşi mâncare la ore şi în cantităţi nepotrivite, te ţine jos.

Îţi micşorează, din aproape în aproape, energia.

Îţi dezechilibrează, azi un pic, mâine un pic, sănătatea.

Îţi scade şi acum şi mâine, stima de sine.

Îţi anulează aproape orice avânt de a schimba ceva în viaţa ta. Pentru că îţi fură resurse şi fizice şi emoţionale.

Este un anestezic…iar noi nu ne-am născut pentru a trăi anesteziaţi.

Te poţi repoziţiona faţă de mâncare, căutând alte surse de bucurie, de mulţumire, de relaxare, de exprimare personală.

Secretul constă în a nu căuta înlocuitori la fel de disponibili şi de rapizi şi cu efect imediat, precum mâncarea. Nimic nu va putea concura cu mâncarea. 

Dar vei putea găsi plăcere şi viaţă în activităţi noi pe care să le cultivi, să le creşti. 

Că ieşi la o plimbare seara, că citeşti o carte, asculţi o muzică, te apuci de meditat, îţi ţii un jurnal emoţional, înveţi ceva nou, îţi faci o măscuţă sau îţi schimbi oja, orice înseamnă “timp şi atenţie pentru sine”.

Iar timpul îşi va spune cuvântul. 

Fiecare zi va însemna un strop de frustrare dat la schimb pe un strop de creştere.

Nemulţumirea de moment de acum, că “eşti tu surghiunit şi nu poţi mânca precum restul lumii” se va transforma în “azi mă simt mai bine”, “în dimineaţa asta m-am trezit mai uşor”, “parcă sunt mai bine dispus”.

Este un efect cumulativ şi te încurajez, ai încredere în el.

Doar…nu avea pretenţia să fie uşor din prima.

La început e mai greu.

Dar dacă faci acum ce este greu…viaţa ta va fi mai uşoară şi te vei elibera de relaţia prea exagerată cu mâncarea. O vei duce la un nivel armonios, echilibrat, în care să poţi mânca şi răsfăţat (îţi recomand maxim 2 răsfăţuri pe săptămână, cu tot ce vrei tu, la prânz) şi în care să simţi că progresezi, că îţi merge din ce în ce mai bine, fizic şi emoţional.

Schimbarea aduce schimbare.

Schimbarea (chiar cu strâmbat din nas) a comportamentului de azi, îţi va hrăni mulţumirea de mâine şi puterea şi dorinţa ta de a continua pe acest drum bun.

Şi când te vei simţi mai bine, pentru că acţionezi mai bine, chiar nu va mai conta că consumi seara legume în loc de un şniţel crocant, că mănânci dimineaţă fructe în loc de cereale cu lapte, că alimentaţia ta s-a simplificat până la punctul la care a devenit rutină. 

Tu nu eşti mâncarea. Şi culorile tale nu sunt definite pe aragaz, ci în viaţa ta de zi cu zi.

Aşa că citeşte, aleargă, visează, propune-ţi lucruri, încrede-te că poţi să rupi rutina şi să trăieşti divers acolo unde eşti, caută-te şi exprimă-te, de aceea eşti în Viaţă. 

Iar viaţa înseamnă exprimarea a ceea ce este unic şi autentic pentru tine.

Gândeşte-te la asta înainte de a-ţi reduce din nou plăcerea zilei la actul masticației. Caută dincolo de acest instinct, caută acele lucruri care să te bucure şi să te înfrumuseţeze ca om.

Nu este despre abţinere, ci despre înlocuire. 

Un colţ de mâncare cu un colţ de hobby sau activitate nouă.

Un colţ de frustrare cu un colţ de mulţumire că “aseară nu am cedat”

Un colţ de oboseală cu un colţ de “nu mai sunt aşa de buimac dimineaţa”

Un colţişor zilnic folositor, care să ducă înspre „siluetarea” ta, nu înspre obosirea şi sabotarea ta 🙂

Există un nume pentru energia care îţi transformă viaţa, care mută munţii, care şterge trecutul şi deschide un nou viitor pentru tine.

Se numeşte gândirea ta.

Şi există un nume pentru energia care te opreşte din drum, îţi aduce frică în suflet, îţi încurcă planurile, îţi pune beţe în roate şi te face să te întrebi ce se întâmplă?

Se numeşte tot gândirea ta.

Fii atent unde îndrepţi sabia asta laser.