skip to Main Content
De Ce Să Ocolești Combinația De Proteine Cu Carbohidrați Complecși

Când vine vorba despre combinaţia clasică dintre proteine şi carbohidraţi, lumea este plină de explicaţii care mai de care mai încurcate.

Unele corecte, altele de-a dreptul hilare.

Recunosc, preferata mea este cea în care proteinele si carbohidraţii se digeră în sucuri gastrice diferite, care se anulează reciproc. De vis.

Nu contează, important este că un lucru l-au nimerit cu toţii:

Este cel mai eficient pentru digestia ta să nu combini la aceeaşi masă proteine şi carbohidraţi.

Daaar…orice proteine?

Şi orice carbohidraţi?

Fasolea, nucile, cerealele, şi multe alte alimente din sânul Naturii abundă şi de proteine şi de carbohidraţi. Dumnezeu să le mai înţeleagă.

Dumnezeu le înţelege şi le-a creat perfect aşa cum sunt. Acum, hai să le înţelegi şi tu.

Ca să înţelegi cine cu cine se împacă şi de ce, în ale combinaţiilor alimentare, trebuie să înţelegi 2 factori majori care intervin în tot ceea ce faci tu. Bine, fie, hai doar în tot ceea ce mănânci tu, ca să fim mai specifici.

Enzimele şi mediul pH în care acţionează acele enzime

Huh?

Lasă caietul, nu este nimic de notat. Natura lucrează simplu, doar vrea să te impresioneze puţin la prima vedere 🙂

Enzimele sunt lucrătorii din corpul tău.

Totul, dar totul, de la respiraţie celulară, la spargerea alimentelor, la transportul substanţelor prin membrana celulară,la funcţiile imunitare, la dividerea sau distrugerea celulară, totul se întâmplă prin intermediul enzimelor.

La fel ca pe un şantier, unde poţi să ai cel mai bun plan şi cele mai bune materiale, dar ai nevoie de oameni care să pună mâna să muncească. Enzimele sunt muncitorii care fac totul în corpul tău.

Evident, aceşti muncitori sunt împărţiţi pe roluri, pe căprării, iar acum vorbim doar de muncitorii din digestie. De enzimele digestive, prin intermediul cărora se întâmplă ceea ce cunoşti deja:

Tu mănânci ceva ce-ţi place şi ai scăpat de o grijă. De restul nu te mai interesează, se ocupă corpul.

Poţi spune că atunci când tu ţi-ai terminat treaba şi te-ai ridicat satisfăcut de la masă, abia atunci începe munca organismului tău, mai exact, a muncitorilor-enzime.

Rolul lor este să desfacă până la nivel molecular toate bunătăţurile cu care te-ai cinstit tu şi să le trimită mai departe, spre ficat, pentru a li se decide soarta: folosim sau aruncăm? Sau depunem? (Nu, nu, orice numai asta nu)

Doar că, spre deosebire de ce face uneori omul, acţionând împotriva armoniei cu semenii lui, în corpul tău, totul se întâmplă în favoarea ta, iar enzimele acţionează armonios, având fiecare specializări şi roluri clar definite.

Pentru fiecare tip de nutrient pe care îl consumi, există un tip de enzime care vor lua în primire acea bucaţică de digestie. Pentru proteine ai anumite enzime, pentru carbohidraţi alte tipuri de enzime, şi tot aşa. De asemenea, fiecare tip de nutrient se digeră (se sparge până la nivel molecular) într-un anumit mediu, care are un anumit pH şi o anumită compoziţie.

Proteinele, de exemplu, se digeră doar în mediu acid, care variază, ca şi intensitate, în funcţie de cât de complexă este acea proteină.

Proteinele sunt motivul pentru care tu ai acid clorhidric în stomac. Acidul clorhidric este ceasul deşteptător al enzimelor de natură acidă. Este cel care dă semnalul „muncitorii pentru spargerea proteinelor, hopa sus, că avem treabă!”

Când s-au activat enzimele acide, enzimele alcaline trec la umbră să bea o bere. Deci, cât timp mâncarea este în stomac şi enzimele se ocupă doar de proteine, carbohidraţii şi grăsimile aşteaptă să le vină rândul.

Întorcându-ne la povestea combinaţiei dintre proteine şi carbohidraţi, lucrurile se complică atunci când vorbim de proteine animale şi de carbohidraţi complecşi.

De ce?

Deoarece cele 2 tipuri sunt cei mai complecşi nutrienţi din grupa lor şi, în plus, se digeră în medii de natură opusă.

Ce se întâmplă când mănânci tu fripturică şi cartofi?

Orez cu carne?

Paste cu fructe de mare?

Mămăligă cu brânză şi smântână?

Sandviş cu caşcaval?

Saliva ta este uşor alcalină şi are nu doar rol de ungere şi înmuiere a îmbucăturii, ci deja începe digestia carbohidraţilor. Deci saliva ta are şi rol digestiv. Începe să desfacă acei carbohidraţi complecşi, dar asupra proteinelor, nu are nicio putere. Fiecare tip de nutrient cu „naşul” său. Proteinele doar sunt unse cu mucilagiile salivare pentru o mai uşoară deglutiţie.

Când bolul alimentar ajunge în stomac, lucrurile trec in faza 2. Stomacul are 2 roluri: rolul mecanic de măcinare şi rolul chimic de prespargere a proteinelor.

Ajuns bolul alimentar în stomac, întâlneşte mediul acid (doar ai acid clorhidric în stomac). În funcţie de cât de complexe sunt proteinele din mâncarea ta, mediul acid din stomac va fi mai uşor acid sau mai puternic.

Îţi spun din capul locului că proteinele animale sunt cele mai complexe tipuri de proteine şi pentru asta, cer acizii cei mai puternici în stomac.

Ele cer acizi de 1,5-2,5 pe scara pH-ului. Prin comparaţie, proteiele vegetale cer acizi slabi, de 4,5-5,5 pH, deoarece sunt structuri mult mai simple, care se sparg mult mai uşor.

Sună prea tehnic?

Aşa cum scrisesem mai sus, Natura vrea doar să te impresioneze un pic, dar, în realitate,lucrurile sunt simple. Aşa că, un pic de răbdare, cu răbdarea treci marea.

Problema apare din natura proteinei animale, care se sparge greu, în câteva ore. În tot acest timp, restul nutrienţilor aşteaptă cuminţi în stomac, dar riscă să fermenteze.

Ţii minte când, la ţară, puneai fructele în butoi şi le lăsai la soare ca să faci ţuică? În stomac ai umezeală, cald şi mediu acid. Adică mediul perfect pentru a face, dacă nu te grăbeşti… ţuică, din carbohidraţii din stomac. De ce? Pentru că enzimele alcaline sunt inactive momentan iar carbohidraţii (zahărurile din ei) încep să fermeteze.

Cu cât timpul petrecut în stomac este mai mare, cu atât creşte nivelul de fermentaţie a carbohidraţilor „prinşi la mijloc”.

Revenind la minunatul pH, ţi-am spus că proteinele animale cer pH de aproximativ 2, iar proteinele vegetale cer pH de aproximativ 5. Sunt 3 trepte de pH, ceea ce înseamnă că acizii pentru spargerea proteinelor animale sunt de aproape 1000 de ori mai puternici decât acizii pentru spargerea proteinelor vegetale.

Proteinele animale se sparg mai greu, în acizi mult mai putenici şi în mai mult timp. De aceea cărniţa sau ouăle se vor digera mereu mult mai greu decât o salată sau nişte nuci.

Cât timp mâncarea este în stomac, în mediu acid, enzimele de natură alcalină, care trebuiau să se ocupe de carbohidraţi şi grăsimi, sunt un pic…adormite. Inactivate de natura pH-ului acid.

Practic, toată lumea aşteaptă după acele proteine, până se ajunge în intestinul subţire, unde roata se învârte la loc. Mediul devine puternic alcalin, enzimele acide se inactivează, enzimele alcaline se trezesc la viaţă şi se continuă cu digestia carbohidraţilor şi a grăsimilor.

Deci celebra afirmaţie cu sucurile gastrice care se anulează reciproc este, de fapt, despre enzimele care sunt active/inactive, în funcţie de mediul pH în care se găsesc şi deci, care, acţionează pe rând.

Când consumi proteine animale cu carbohidraţi complecşi (amidonoase, făinoase, leguminoase), poţi ajunge la timpi de digestie de până la 12 ore (stomac şi intestine), de aici potenţialul mare de îngrăşare, fermentare, balonare.

Când consumi alimentele de origine vegetală, care conţin şi proteine şi carbohidraţi (cum sunt cerealele, nucile, soia), vorbim de proteine vegetale, care se sparg repede, în acizi slabi, de aici potenţialul mult scăzut de fermentaţie. Iar dacă mai şi mesteci sârguincios, ai scăzut la jumătate tot efortul de digestie.

Lucrurile în Natură sunt simple. Iar corpul tău iubeşte Simplitatea. Cu cât ceea ce consumi tu este mai puţin amestecat, cu atât lucrurile decurg mai uşor într-ale digestiei.

Cu cât amesteci alimentele după bunul plac al limbii, cu atât te joci cu enzimele în fel şi chip, potenţând fermentaţia şi balonarea şi, implicit, depunerea de grăsimi.

Cine are digestia cea mai rapidă, slăbeşte cel mai uşor şi este cel mai energic

Cine are digestia cea mai rapidă, este cel mai siluet!

Digestie rapidă înseamnă timpi mici de spargere şi tranzitare a stomacului şi intestinelor.

Iar timpii mici de spargere şi tranzitare vin din cât de simple sau de complicate sunt alimentele consumate.

Alimentele de origine vegetală sunt cele mai simple, alimentele de origine animală sunt cele mai complicate.

Nu spun să le elimini produsele animale, asta ţine de ce îţi doreşti tu. Doar îţi recomand să nu mai faci bal mascat cu alimentele, ci să le combini cât mai puţin posibil.

Produsele animale cu legume din belşug, carbohidraţii complecşi cu legume din belşug.

Simplu? Da!

Uşor? Nu!

Dar această regulă aduce cu sine un salt major în calitatea digestiei tale şi a modului în care te simţi.

Şi spune-mi tu, sincer, chiar te crezi când îţi spui că mâncatul gurmand şi din belşug îti aduc bucurie? Eu îţi promit că poţi mai bine de atât.

Există bucurie după gurmanderie?

Există!

Există bucurie, există energie, există talie şi siluetă, există sănătate mai bună şi poftă de viaţă mai multă.

Doar că trebuie să intri în horă, dacă vrei să simţi jocul.

Iar în Şcoala de Slăbit învăţăm, pas cu pas, jocul Vitalităţii şi al sănătăţii îmbunătăţite. Cum îi place corpului tău şi cum cred că ţi-ar plăcea şi ţie 🙂

 

Alătură-te programelor din Școala de Slăbit astăzi

 

Nu ești pregătit pentru unul din programele din Școala de Slăbit?

Alătură-te listei de email!

Slăbește Simplu și Autentic

Primești GRATUIT pe e-mail, cursul de 10 zile ”Slăbește Simplu și Autentic”, imediat ce te abonezi.

Powered by ConvertKit

De Ce să Ocolești Combinația de Proteine cu Carbohidrați Complecși

Back To Top