Află De Ce Masticația Este Un Element Cheie Pentru Slăbitul Tău

Ce bine, ce minunat de bine ar fi dacă ai avea la dispoziţie o metodă prin care să fie suficient să îţi propui o anumită schimbare de comportament în bine, iar acel lucru să fie ca şi realizat.

Pentru că sunt atât de multe schimbări pe care le-ai putea implementa, cu efect pozitiv imediat în viaţa ta.

• Sport de 5 ori pe săptămână, fără scuze sau oboseală? Rezolvat!
• Ocolit cu eleganţă dulciurile care-ţi ies în cale? Floare la ureche!
• Îndrăgostit de salate şi fructe? Cum să nu, deja e bifată!

Iar masticaţia, draga de ea, este comoara cea mai valoroasă, ascunsă perfect în lumina zilei, la vedere şi la dispoziţia ta.

Nu se ascunde după lipsa de timp, după oboseală, după stres şi alţi companioni zilnici cunoscuţi.

Este simplă, sinceră, sub nasul tău şi cu impact masiv asupra tututor aspectelor ce ţin de sănătatea, silueta şi energia ta.

Dacă nu ai schimba nimic, dar nimic, în alimentaţia şi în obiceiurile tale, doar ai mesteca cu sfinţenie tot ce consumi, ai obţine rezultate frumoase, uşoare, fără să pricepi de ce, dar mulţumit că era aşa de simplu.

Vrei să ştii de ce?

Adu lupa aceea încoace, să te privim mai cu atenţie, din cap până-n cap. Că doar ştii că de la cap pleacă totul, şi binele, şi greul 🙂

Ce înseamnă pentru tine actul mâncării?

Ei, ce întrebare!

Nu-mi răspunde cu “actul hrănirii corpului”, că nu te cred. Dacă era aşa, nu mai aveam această discuţie acum.

Actul mâncării înseamnă, în ordine aleatoare (să îmi spui, te rog, pe unde te recunoşti):

• momentul în care iei pauză de la tot
• momentul în care te simţi bine
• momentul în care simţi plăcere
• momentul în care socializezi şi nu mai eşti singur cu treburile tale zilnice
• momentul în care te depărtezi de agitaţie şi te relaxezi un pic
• momentul bun al zilei.

Ce păcat că ar trebui să mănânci doar salate şi să sacrifici jumătate din frumuseţea momentului.

Ce păcat că se termină aşa de repede.

Ce păcat că ai mâncat aşa de mult şi acum ţi-e somn.

Nu ar fi drăguţ dacă ai putea prelungi mai mult momentul mâncării? 

Să apuci să te bucuri mai mult de mâncare şi de moment, de cei de la masă, de glumiţe? Nu ar fi drăguţ dacă nu ţi-ar mai fi aşa de somn după? Sau dacă ai putea să te saturi cu mai puţin, să nu îţi mai faci apoi mustrări de conştiinţă? Şi senzaţia aceea grea de după, balonarea, fermentaţia, nici ele nu sunt un lucru plăcut şi nu se întâmplă în timpul mesei, ci după.

Am stabilit, deci. În timpul mesei este bine. După, mai puţin 🙂

Aşadar, căutăm o soluţie să prelungeşti ce este bun şi să micşorezi ce nu îţi place, în actul mâncării. Şi să te ajute şi cu slăbitul. Wow, ăsta da plan!

Serios vorbind, dacă ai avea o metodă care să te ajute să bifezi toate promisiunile de mai sus, să te şi bucuri de masă mai mult, să nu te balonezi, să te saturi repede, să slăbeşti mai uşor, să nu îţi mai placă la fel de mult dulciurile şi prăjelile, să nu îţi mai fie aşa somn după ce mănânci, te-ar tenta?

Te-ar tenta, dacă nu ai ştii că vorbesc de masticaţie. De ce râzi?

Hai să vorbim un pic de mestecat, deşi era mai frumos să vorbim despre tine şi despre ce îţi doreşti tu să faci.

Masticaţia este precum apa şi sportul. Superbe în teorie toate, dar dai din posterior înapoi, când vine vorba de făcut.

Înţelegi de ce tot repet că slăbitul şi schimbarea personală sunt o provocare psihică şi nu fizică?

Soluţiile acelea eficiente, pe care le tot cauţi în exterior, nu au fost niciodată mai aproape de tine. Doar că ţin de decizie mentală, de aici provocarea lor.

Ce înseamnă digestia?

Digestia ta înseamnă desfacerea mecanică şi chimică, până la nivel molecular,a alimentelor, şi încorporarea lor în organismul tău, pentru reconstrucţie, energia necesară Vieţii, reparaţii, zâmbete şi bucurii.

Unde are loc digestia?

În stomac?

Nuu, nu acolo 🙂

Acesta e unul din lucrurile despre care vorbim în programele din Şcoala de Slăbit.

Digestia ta începe în gură, sub acţiunea salivei, continuă un pic în stomac, pentru fărâmiţarea alimentelor şi pre-spargerea chimică a proteinelor (de ce crezi că ai acid clorhidric în stomac?),  iar grosul digestiei are loc în intestinul subţire şi parţial în colon (da, şi de acolo absorbi şi formezi o grămadă de substanţe utile ţie, cum sunt vitaminele B).

Japonezii au 2 expresii superbe pe tema masticaţiei: “Bea mâncarea şi mestecă apa” şi, favorita mea, “Stomacul tău nu are dinţi”.

Ce se întâmplă dacă începi să mesteci cu răbdare absolut tot ce mănânci, indiferent că vorbim de piersici sau de fripturică la grătar?

În primul rând, devii atent. Atent la moment, atent la tine, atent la mâncare, atent la gusturi şi senzaţii, nu te mai grăbeşti şi nu mai hăpăi mâncarea.

Nu se mai termină mâncarea în 2 timpi şi 3 mişcări, apuci să îi simţi gustul şi nu îţi mai pare rău că s-a terminat totul din farfurie. Pentru că acum ai timp să te bucuri de gustul bun, exact ce îţi doreai din start: să simţi mai mult mâncarea şi plăcerea mâncatului.

Vrei şi explicaţia tehnică?

Mestecând şi impregnând bine fiecare îmbucătură cu salivă, eficientizezi digestia, carbohidraţii încep deja să fie desfăcuţi de enzimele din salivă, micşorezi până aproape de jumătate timpul de staţionare din stomac (pentru că, dintre cele 2 roluri ale acestuia, rolul mecanic de fărâmiţare fină, deja l-ai îndeplinit cu dinţii şi mai rămâne rolul chimic de prespargere proteine), iar în intestinul subţire, unde are loc toată magia, digestia se desfăşoară armonios, fără prea multe balonări şi fermentaţii.

Ce mai primeşti cadou când mesteci cu sfinţenie? Manânci mai puţin şi simţi că te saturi mai repede.

Când eşti pe pilot automat, la concursul de viteză “3 feluri – garduri”, nici nu ştii când s-a terminat mâncarea, iar semnalul de stop-joc este dat de limita stomacului.

Mai intră?

Parcă că mai intră un pic, încă nu mă doare aşa de tare stomacul.

Cam acesta este un criteriu frecvent pentru “săturare”. Da, am fost şi eu pe acolo de multe ori. Încă mai merg uneori în vizită 🙂 Şi apoi, mai că îţi pare rău că este stomacul aşa de mic.

Dacă, în schimb, mesteci cu simţ de răspundere totul, până se face piure, laşi răgaz corpului să îţi spună: mai vrea, nu mai vrea, îi place, nu îi place.

Ştii tu, povestea aceea cu semnalul de saţietate trimis de creier, care semnal are nevoie de sfertul academic pentru a-şi face prezenţa. El nu ştie că trăim în secolul vitezei?

Prin mestecatul riguros, simţi gusturile mai bine, digestia este mai uşoară, burtica mai uşoară, iar energia pierdută se micşorează dramatic.

Ceea ce înseamnă mai multă energie pentru tine, nu mai este musai să te dregi cu o cafea dacă eşti la lucru şi nici patul nu îţi mai trimite scrisorele de dragoste imediat după ce ai mâncat.

Hei, doar ai făcut aproape jumătate din muncă, doar mestecând.

Oricum o dai la întors, mestecatul te face să te simţi mai bine, mai prezent la masă, să primeşti mai multă plăcere din mâncare, să te saturi mai repede, să-ţi fie burtica mai uşoară, să nu îţi mai fie somn după şi nici să nu mai ai un pepene în burtă la vreo 2-3 ore după.

Da, mestecatul singur te ajută să slăbeşti pentru că este prima piesă dintr-un lanţ de domino care începe în cavitatea bucală şi se termină la nivel celular.

Preţul plătit pentru un asemenea obicei de soi?

Niciunul.

Poate doar atenţia ta? Dar, atenţia se formează prin repetiţie.

Poate doar nerăbdarea ta? Dar graba cu care mâncai oricum îţi fura din plăcerea momentului.

Poate doar lipsa de timp? Ei, lasă, mănânci cu un sfert mai puţin din farfurie. Oricum absorbi mai mulţi nutrienţi din mâncare, doar pentru că ai mestecat bine. Şi mai şi slăbeşti cu ocazia asta.

Poate doar inerţia şi obişnuinţa de a înfuleca? Dar tu deja ai decis că vrei să fii mai bine, mai cu siluetă, mai plin de energie, mai sănătos, mai “în prezent”, mai disciplinat, mai, mai…. măi, măi, măi.

– Ramona