De ce se arde greu grăsimea de pe burtă (Partea 1)

De ce se duce greu grăsimea de pe burtă?

Răspunsul cel mai simplu este: pentru că are ajutoare 😄 

Are prieteni mulţi, care nu o lasă la greu. 

Toate răsfăţurile, toate bucurille culinare de seara, toate dăţile când ai zis “de mâine” şi poftele pe care nu ţi le-ai putut refuza, şi, nu în ultimul rând, sedentarismul, toate fac parte din echipa de încredere, din “personalul” grăsimii de pe burtă. 

Un abdomen frumos definit are cu totul alţi prieteni, de care are nevoie zilnic: o alimentaţie constant calitativă, doar rare “ieşiri în decor”, mişcare eficientă, hidratare foarte bună, odihnă pe măsură şi relaxare cu fiecare ocazie. 

Dar hai să le luăm pe rând, să vedem cum schimbăm noi prieteniile acelea nefolositoare, cu unele noi care să te fericească din plin.

Secretul acestei grăsimi încăpăţânate este următorul: mediul dictează direcţia în care evoluează lucrurile. 

Şi de aici trebuie să înceapă transformarea ta. 

Prima regulă a jocului? Inflamaţia şi caloriile în plus creează mediul perfect pentru grăsimea abdominală. 

În Natură, mediul dictează comportamentul, pentru că mediul dictează adaptarea acelui organism. Iar dictonul “supravieţuieşte cel puternic” înseamnă, de fapt, “supravieţuieşte cel adaptabil”. 

Corpul tău se va adapta constant la inflamaţia, la caloriile, la acidifierea la care îl expui prin stilul de viaţă prea permisiv, zi după zi. 

Acidifiant şi inflamator înseamnă burtă.

Alcalinizant şi antiinflamator înseamnă abdomen plat. 

Grăsimea, în general, este precum debaraua din casă în care ţii toate vechiturile, spunându-ţi că “o să intri tu şi acolo, să vezi ce e de aruncat”. Dar timpul şi celelalte priorităţi îţi taie avântul de fiecare dată. 

Aşa acţionează şi corpul tău. Tot ce este în plus caloric, tot ce nu poate metaboliza şi elimina (pentru că sunt prea multe dintr-o dată), tot ce este acidifiant şi inflamator, este foarte uşor şi la îndemână de “tamponat” de către corpul tău şi de “îmbrăcat” în grăsimi, la nivelul adipocitelor (celulelor grase) şi pus la păstrare….până când corpul va avea prilej şi motiv (prilejul e dieta şi motivul e sportul) să se ocupe mai abitir şi de asta.

Când alimentaţia este acidifiantă şi proinflamatorie ( toate produsele animale, dulciurile, alcoolul, fumatul, cerealele rafinate, făina albă, fast-foodul, prajelile) efectul se face simţit mai întâi la nivel abdominal, nivelul de hormoni ai stresului creşte, iar grăsimea devine un excelent şi la îndemână mod de gestionare al acestei inflamaţii şi al acelor calorii în plus. 

Tot ce înseamnă alcool (cu ale lui 7 kcal per gram, calorie curată, neînfrânată, pur inflamatorie şi cu dedicaţie, parcă, pentru grăsimea abdominală), tot ce înseamnă zahăr rafinat (nu, fructele nu se încadrează.

Dar se încadrează sucurile din comerţ, ciocolăţica, îngheţata – “că doar e vară”, biscuiţii cu cremă, gogoşile vândute la chioşcurile din parc, prăjitura “curată, făcută în casă”), toate sunt croite fix pentru a menţine inflamaţia abdominală şi a potenţa depunerea grăsimii la nivelul burţii. 

Cum ziceam, mulţi şi statornici sunt prietenii grăsimii de pe burtă. 

Cum poţi schimba în bine această parte? Cum “scapi” de aceşti prieteni gustoşi?

Nu este despre stricteţe şi nici despre bruscarea organismului şi a vieţii tale. 

Este despre procente. Cât % alegi eficient şi cât % alegi după pofte?

Secretul este să îmbrăţişezi dictonul “picăturii chinezeşti”. 

Îmbunătăţeşte azi un pic, mâine un pic, dar fii constant cu aceste alegeri mai bune, pentru a le permite să se transforme în obişnuinţe, până începi să te identifici cu ele, iar apoi îţi va fi mult mai uşor să ţii standardele ridicate în alimentaţie. 

În loc de berea consumată cu generozitate, care nu doar îngraşă burta dar îţi şi proliferează fungii şi ciupercile şi drojdiile din corp, lucru care contribuie la inflamaţie şi la potenţarea depunerii de grăsimi… mai bine alege să consumi un pahar de vin roşu, 1 dată, de 2 ori pe săptămână, iar astfel te alegi şi cu un strop de resveratrol, un antioxidant foarte folositor. Şi te mai alegi cu un strop mai mare de moderaţie în comportament.

Da, poate pare “de netrecut” testul la început. Până când îl treci prima dată şi afli că obstacolul era doar în mintea ta. Obstacolul era mintea ta. 

Alcoolul este primul mare prieten al burţii care trebuie să îşi găsească o altă gaşcă. 

Iar cu dulciurile? Este foarte uşor să crezi că mănânci emoţional şi că nu ai nicio şansă să ieşi de acolo. Dar mâncatul emoţional întreţine mâncatul emoţional. Pentru că, deşi simți pentru câteva minute o linişte, o plăcere gustativă pe care o cauţi în exces, în realitate, acel moment de delăsare îţi întreţine exact starea proastă sufletească de care încerci să scapi. 

Delăsarea şi anestezierea cu dulciuri îţi fură din forţa sufletească pe care o mai aveai în tine și te menţine în acest cerc vicios al mâncatului urmat de vinovăţie şi nevoie de uitare, acoperit apoi cu altă masă, imediat ce stomacul dă semne că mai poate. 

Dulciurile şi tot ce înseamnă zahăr rafinat ar trebui să îşi găsească alţi prieteni. Aici se închide prăvălia 🙂

Ieşirea este prin alimente integrale: fructe în loc de dulciuri, morcovi simpli în loc de biscuiţei, roşii cu un strop de sare în loc de chipsuri, ceai cu miere în loc de ciocolată, orice este curat şi integral şi dacă se poate gătit în casă, să înlocuiască produsele în ambalaje frumoase şi cu multe calorii goale. 

Şi orice ai face, nu te apuca să numeri caloriile din mâncarea sănătoasă. 

Ordinea schimbării lucrurilor este: întâi calitatea, apoi cantitatea. 

O modificare alimentară bună azi, o modificare bună mâine, iar tu vei simţi că începi să crezi în tine.

Nu este despre brusc, subit şi complet. Este despre încet, progresiv şi cu răbdare. 

Cercul de prieteni ai grăsimii de pe burtă e mult mai larg de atât. 

Prăjelile de orice fel, grăsimile saturate, grăsimile trans, pe care le găsim atât în foietajele acelea fragede ce se topesc în gură (a se topi în gură = grăsime trans din belşug), cartofii prăjiţi, fast-foodurile, frişca cea gustoasă, fripturile suculente şi brânzica maturată, caşcavalul pane şi nobila brânză cu mucegai, tartinabilele, grătarele vesele alături de prieteni şi udate cu o bere rece (mă rog, o ladă, mai probabil), tot ce e mai gustos şi cu care îţi face plăcere să te cinsteşti, că doar om eşti, toate aceste surse de grăsimi saturate şi trans, sunt prietenii loiali ai grăsimii abdominale.

Aceşti prieteni ai grăsimii abdominale atârnă greu şi la propriu şi la figurat 🙂

Cei mai gustoşi şi atrăgători factori ai creşterii grăsimii abdominale sunt poate cel mai greu de combătut, pentru că sunt cei care dau savoare mâncării. Dar sunt şi cei mai inflamatori.

Cum să nu ungi tu cum trebuie mâncarea? Devine înecăcioasă şi fadă.

Cum să nu pui tu o fleică pe grătari? Acolo e tot gustul. 

Cum să faci un şniţel să iasă gustos fără să îl prăjeşti într-o baie de ulei?

Cum să faci cartofii prăjiţi buni şi crocanţi doar cu un strop mic de ulei? Ce facem noi aici, cartofi fierţi la abur? Pune ulei din belşug în tigaie. 

Aici se dă lupta preferinţelor alimentare contra standardelor şi pretenţiilor personale de sănătate şi formă fizică. 

Pentru că rost de împăcare a celor două tabere, cam greu.

Poţi scăpa de aceşti muşterii inflamatori, pe rând şi prin intenţie clară. 

Răreşte. Este cea mai la îndemână armă. 

Consumă maxim de 2 ori pe săptămână astfel de alimente cu multe grăsimi trans şi saturate şi astfel, reuşeşti să îţi faci şi poftele de mâncăruri savuroase şi bine unse, dar menţii sub control cantitatea de grăsimi inflamatorii la care îţi expui corpul.

Plus că reduci enorm din calorii doar din acest fapt. 

Apropie-te mai des de gătitul la cuptor, răreşte tot ce înseamnă prăjeală în ulei, găteşte cu ulei de măsline, aşează orice bucată de carne lângă legume multe în loc de pâine, consumă doar o dată la câteva săptămâni foietajele pofticioase, şi toate se vor aduna în bine. 

Obiceiurile vechi s-au format prin repetiţie.

Obiceiurile noi tot prin repetiţie se vor forma. 

Iar adaptarea corpului tău se va face şi la alimente mai uşoare şi sănătoase, aşa cum s-a întâmplat şi cu alimentele grele, care îţi întreţineau inflamaţia şi grăsimea abdominală. 

Prietenii grăsimii de pe burtă sunt încă mulţi, deshidratarea, stresul (un prieten vechi şi de nădejde), hormonii (influenţaţi şi ei de mâncare), orele de mâncare, mişcarea(sau nemişcarea, mai exact), toţi sunt apropiaţii grăsimii şi se asigură că nimic nu o clinteşte de la locul ei. 

Dar despre aceşti amici de drum lung vorbim în parte a doua a discuţiei noastre. 

Să scapi eficient şi pe termen lung de grăsimea de pe burtă nu e un drum atât de greu. 

Dar prietenii de drum lung trebuie aleşi cu grijă, nu degeaba se zice: ai grijă cu cine te înfrăţeşti 🙂

Prietenul la nevoie se cunoaşte? Eu zic că prietenul la sănătate se cunoaşte.