skip to Main Content
Simți Foame Sau Lăcomie? ​

Mâncatul înseamnă plăcere, nu contrazic acest lucru. E frumos, e firesc, toată lumea-i fericită.

Întrebarea pentru tine este: unde se termină mâncatul şi unde începe excesul?

Pentru că, dacă mâncatul înseamnă plăcere, excesul înseamnă durere, insatisfacţie, frustrare, dezamăgire şi stare fizică proastă.

Foamea este un instinct natural precum setea şi este necesar, pentru a-ţi putea plăcea ceea ce mănânci. Nu degeaba se spune că foamea este cel mai bun bucătar.

Foamea este modul prin care Natura spune “bon apetit!”, iar tu spui “complimente bucatarului”.

Excesul alimentar, însă, şi confundarea acestuia cu plăcerea, sunt lecţia care se prinde cel mai greu de om. Sau care nu se prinde vreodată, judecând după fapte.

Lăcomia şi foamea sunt lucruri diferite, generate de mecanisme diferite

Foamea este reală atunci când ai mânca şi un măr! Când începi să devii mofturos, acolo deja începe teritoriul lăcomiei.

Nu spun să mănânci orice. Din contră, îţi spun să nu mai mănânci orice, sub impulsul lăcomiei neconştientizate.

Este uşor să invoci lipsa de control, stresul, dependenţa, circumstanţele sau, şi mai sofisticat, lipsa de crom, de zinc şi de alţi nutrienţi, din a căror vină tu nu poţi să pui frână la masă, ca un om cinstit, şi continui cu mâncatul până în pânzele albe. Ale stomacului.

Există, totuşi, acest motiv, lăcomia, care probabil a scăpat privirii tale agere şi care îţi dă ghes să mănânci până nu mai poţi.

Ia-ţi câteva secunde acum şi adu-ţi aminte, simte-ţi atitudinea când te duci la masă, când îţi alegi de mâncare, când evaluezi frigiderul, când îţi pui în farfurie. Chiar şi când ciuguleşti o bombonică de ciocolată, urmată de încă 10 dacă s-ar putea. Este foame sau este lăcomie senzaţia care îţi ghidează deciziile alimentare?

Te doare un pic inima să nu consumi totul din farfurie?

Regreţi că nu ai loc şi pentru felul 2 sau 3?

Îţi pare rău când s-a terminat prânzul şi farfuria este goală? Ai fi vrut să mai poţi, fără să îţi pese de consecinţe?

Te uiţi şi în farfuriile celorlalţi dorind, în sinea ta, să guşti să vezi cum e?

Ai vrea, de fapt, să mănânci toată cutia de bomboane, nu doar 1-2?

Eşti un pic invidios pe oamenii care mănâncă oricât şi nu pun un gram pe ei?

Bine, bine, nu mai continui… dar răspunsul este: lăcomia este bine culcuşită în sufletul tău, dacă răspunsul la întrebările de mai sus este da.

Lăcomia nu este un lucru de criticat, pentru că critica nu îţi va rezolva vreodată o problemă în viaţa asta.

Pentru a depăşi un blocaj, un comportament nefolositor, întâi trebuie să îl vezi aşa cum e, să îi accepţi existenţa, să înţelegi de unde vine, cine îl menţine şi apoi să îl dizolvi, găsindu-i alternativă şi, deci, leac.

Lăcomia alimentară are o rădăcină uşor de văzut: căutarea satisfacţiei.

Alimentară sau sufletească, dar astăzi vorbim de satisfacţia dată de mâncare.

În Natură, unde alimentele sunt integrale, vii, compatibile cu corpul tău, satisfacţia alimentară este foarte uşor de atins.

Indiferent cât de foame îţi este, dacă ai în faţa ta un platou cu hrană sănătoasă, vie, plină de fibre, de apă, de nutrienţi, vei mânca şi vei simţi destul de repede saţietatea. Saţietatea şi satisfacţia.

Corpul îţi va semnala că s-a săturat şi te va recompensa cu starea de bine a omului sătul.

Când, însă, alegerile tale alimentare sunt ghidate doar de gust şi nu au valoare nutritivă, de ce nu atingi acel prag de satisfacţie?

De ce ajungi să te învârţi în cercul vicios al lăcomiei şi al regretului că parcă nu ţi-a ajuns, parcă ai mai vrea?

Niciodată mâncarea incompatibilă cu corpul tău nu îţi va putea aduce satisfacţie deplină.

Îţi va aduce sentimentul de îmbuibare, de încetineală fizică şi mentală, dar nu senzaţia aceea vie şi plăcută de “sătul şi cu stomacul uşor”.

O mâncare ce nu satisface corpul la nivel celular, nu va putea vreodată să îţi domolească lăcomia alimentară. Din contră, este unul din motivele principale care te menţin în acest status quo.

Cu cât procentul de mâncare greşită din alimentaţia ta este mai mare, cu atât lăcomia este mai mare, deoarece corpul tău rămâne înfometat după mâncare reală şi va continua să ceară.

Cu cât este mai mare procentul de mâncare vie, naturală din alimentaţia ta, cu atât celulele tale sunt mai bine hrănite, iar lăcomia pierde implicit din teren, pentru că lacunele nutritive din corp devin din ce în ce mai mici, iar corpul tău nu mai strigă după hrană la fel de des.

Hai să îţi imaginezi ceva. De fapt, hai să îţi reaminteşti ceva.

Aminteşte-ţi ultima oară când te-ai aflat în faţa unei cutii cu bomboane, a unui platou cu prăjituri şi ai vrut musai să iei măcar o bomboană, deşi dimineaţă îţi propusesei să termini cu abaterile. Scenariul cu “iau doar una, hai maxim două” nu îl mai reluăm. Ne oprim la dorinţa de a te bucura de acel ceva gustos.

În acel moment, în sinea ta, tot speri că luând o bomboană, îţi vei lua de-o grijă, vei simţi satisfacţie şi te vei putea întoarce la ale tale.

Rememorând acele momente, recunoşti că nu ai cum să îţi atingi satisfacţia după acea bomboană? Pentru că o bomboană te lasă cu o senzaţie de gol, de lăcomie, de poftă, de ”mai vreau”, de uşoară dezamăgire că deja ai cedat.

Tu încă mai cauţi satisfacţie. Mai iei o bomboană. Iar satisfacţia nu o găseşti nici acum. Doar că acum deja prind contur părerea de rău că ai mâncat, renunţarea, sloganul “dacă e bal, bal să fie, de mâine o să fiu altfel”, amânarea şi de cele mai multe ori, apar şi alte excese alimentare în restul zilei respective. Pe principiul: dacă tot am greşit..

Este o lăcomie care nu-si găseşte leacul. Nici nu are cum.

Nicio mâncare în afara sferei alimentelor naturale şi 100% compatibile cu corpul tău nu-ţi vor putea domoli lăcomia şi nevoia de satisfacţie.

Da, vei avea senzaţia de plin, te vei simţi sătul, dar niciodată satisfăcut cu adevărat.

Imediat ce stomacul se va elibera şi corpul va da semnal că “s-a făcut un pic de loc”, lăcomia, foamea, vor înmuguri din nou. Este un cerc vicios, din care doar alimentele naturale te pot scoate.

De ce eşti lacom? Pentru că îţi lipseşte ceva. Corpului tău îi lipseşte ceva, iar ce îi dai tu se pare că nu îl ajută.

Cum ieşi din acest cerc vicios?

Aşa cum ai intrat, pas cu pas.

Lăcomia are 2 rădăcini care o alimentează:

  • sentimentul că îţi lipseşte ceva şi
  • nevoia de satisfacere a acelei lipse.

Atât la nivel fizic, cât şi la nivel sufletesc. Nu degeaba ciocolata este pastiluţă pentru suflet.

Există soluţii frumoase, care să te elibereze de acest şablon în care probabil te învârţi de ani de zile.

Nu voinţa te scapă din acest cerc vicios, nu abţinerea seacă şi scrâşnitul din dinţi, ci înţelegerea mecanismelor care alimentează şi menţin acest comportament al tău şi apelarea la alternative uşor de realizat, atât pe plan alimentar, cât şi sufletesc.

 

– Ramona

Slăbește Simplu și Autentic

Primești GRATUIT pe e-mail, cursul de 10 zile ”Slăbește Simplu și Autentic”, imediat ce te abonezi.

Powered by ConvertKit

Simți Foame sau Lăcomie? ​

Back To Top