De Ce se Spune că Fructele Îngrașă?

Şi spuse Dumnezeu lui Adam şi Evei:

“Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”

“Dar luaţi aminte să mâncaţi rar şi puţin, altfel Eva va face şoldurile mari, iar tu, Adam, nu o să te mai poţi apleca de burtă.”

Netendenţios, doar mă amuză reticenţa promovată în privinţa fructelor, pe motiv că îngraşă.

Cel mai compatibil aliment cu organismul uman, dintre toate posibile, nepotrivit pentru consum?

Să fi dat Natura greş, să fi făcut ea calculele greşit şi i-a dat cu virgulă, când a proiectat omul să aibă o fiziologie, un sistem digestiv şi o structură enzimatică 100% potrivite pentru consumul mare de fructe? Aş!

Parcă şi văd părinţii din ziua de azi: “Mamă, îţi aduc nepotul la ţară în vacanţă. Dar ai grijă să nu mănânce Bogdănel mai mult de o piersică pe zi, că abia i-am cumpărat altă uniformă.”

Cât fundament real şi cât praf în ochi există în afirmaţia “fructele îngraşă”?

La ce vrei să ne uităm întâi?

La calorii şi la “multul” zahăr pe care fructele le conţin?

Sau la bau-bau-ul numit fructoză, care se metabolizează doar în ficat, şi riscăm să ne îmbolnăvim pe capete dacă depăşim 3 dude pe zi?

În loc să te uiţi la fruct şi să te întrebi, or fi bune, nu or fi bune şi pe cine să crezi mai întâi, uită-te la reperul corect în funcţie de care să decizi. Reperul corect este corpul tău, este fiziologia ta.

Ai fost proiectat să consumi un anumit tip de alimentaţie. Şi, nu, nu mă iau nici de cărniţă, nici de berică, nici de caşul bun de ţară, când afirm că tu, din absolut toate punctele de vedere, eşti un organism frugivor.

Adică arăţi din cap până în picioare, trecând prin natura sistemului tău digestiv şi a sistemului tău enzimatic, ca un organism făcut să ronţăie toată ziua la fructe, eventual câteva legume şi nuci şi seminţe când are ocazia. Acesta eşti tu.

Că, între timp, ai ajuns să mănânci omnivor, pe principiul “Vreau şi d-aia, şi d-aia, şi d-aia”, asta este alegerea rasei umane.

Fiziologia ta ştie una şi bună: cel mai bine se împacă cu fructele.

Cum am ajuns de aici la îngrăşat?

Simplu, am început să facem ciorbiţă şi ghiveci din alimentaţia noastră.

Am început să amestecăm alimentele între ele, ghidaţi doar de intensitatea gustului şi de plăcere, să le preparăm, să le denaturăm (nu critic, nicio grijă. Şi eu iubesc salata de vinete la fel de mult ca tine). Dar când am denaturat un aliment şi am creat ceva ce nu există în mod natural în Natură, se poate spune că ne-am jucat cu chimia corpului.

Iar corpul tău mereu se va adapta, pentru a te ţine în viaţă, pentru a se putea repara şi regenera cât îi dai tu voie. Pentru că scopul lui este ca tu să trăieşti şi să fii bine, cu orice preţ, chiar şi cu preţul de a gestiona alimente care nu seamănă nici cât un vârf de ac cu ce a fost el construit să digere.

De ce au ajuns fructele să te îngraşe?

Pentru că le consumi când nu trebuie, cum nu trebuie şi, cel mai probabil, cu un mediu chimic intern dezechilibrat de restul alimentaţiei tale.

Zici tu că soluţia este să renunţi la fructe?

Ce faci dacă te plimbi printr-o pădure cu o concentraţie mare, de 30-35% oxigen şi te ia un pic ameţeala pentru că tu eşti obişnuit cu aerul boem de doar 10-12% oxigen din marile oraşe?

Refuzi să mai respiri şi pleci de acolo?

Sau tragi adânc aerul acela curat în piept şi spui “Ai, ce bine miroase!” şi te bucuri de tot, trecând peste ameţeala de moment?

La fel este cu fructele. Dacă tu crezi că te îngraşă, dacă tu observi că te îngraşă, înseamnă că nu le consumi cum trebuie.

Fructele ştiu una şi bună: Ele au bisericuţa lor, au grupul lor exclusivist, în care nu are voie nimeni altcineva. Chiar şi în interiorul bisericuţei, există alte mini-bisericuţe (ştii tu, grupările în funcţie de aciditatea lor, acide, subacide şi dulci).

Dar luate per total, atât trebuie să reţii: Ele se consumă singure, pe săturate şi doar pe stomacul gol.

Ce înseamnă stomacul gol?

Sigur la 2-3 ore după prânz nu înseamnă gol. Stomacul gol se întâmplă, în funcţie de ce ai mâncat înainte, undeva între 3-12 ore. 3 ore pentru o masă de post cu puţine grăsimi, iar 12 ore pentru o binemeritată pizza sau o fripturică suculentă cu nişte cartofi cu mujdei, sau o preacinstită mămăligă cu brânză şi smântână, pentru preacinstitul om care-o consumă.

Adică …tot ce este mai bun pentru suflet, se duce în 12 ore de digestie. Ştiu, ai citit pe internet că friptura se digeră în 4-6 ore, dar am o surpriză pentru tine 🙂

Acest gen de informaţi incorecte le luăm la puricat în programele de slăbit ale Școlii.

(NOTĂ: Programul Slăbește în 90 de Zile este cea mai completă resursă de educație nutrițională, pe înțelesul tău. Este ultimul program de nutriție pe care îl vei achiziționa. Îți promit și îmi asum această promisiune 🙂 )

Cu cât mâncarea este mai complicată, cu atât durează mai mult digestia ei

În schimb fructele au timpi de digestie infimi, între 30 minute şi 2 ore, depinde de fructe şi de cât de mult mesteci.

Dacă stomacul nu este liber ca pasărea cerului, fructele vor fermenta alcoolic şi abia atunci te vor îngrăşa. Pentru că nu vor mai fi fructe. Vor fi fructe fermentate, care se tranformă în alcool, care te balonează şi te umflă în burtă şi la cântar.

Dar ia să faci o schimbare şi să începi să mănânci fructele dimineaţa, pe stomacul gol, cât te ţine pe tine plapuma.. pardon, stomacul 🙂

O să simţi rapid că aceleaşi fructe care ieri te îngrăşau, azi te ajută la slăbit, sunt săţioase, te energizează, te ajută să mergi dimineaţa în locuri sfinte, îţi limpezesc mintea şi îţi subţiază burtica.

De ce?

Pentru că, chimic vorbind, fructele asistă slăbitul, asistă reglarea florei intestinale (fibrele solubile din fructe hrănesc şi corectează natura florei tale interne, încât să nu mai dai bani pe suplimente cu probiotice).

Da, conţin zaharuri, dar sunt zaharuri simple încărcate electric, care sunt adorate de creierul tău (fructoza cea “păcătoasă” din fructe este aşteptată cu braţele deschise de neuronii tăi). Şi sunt zaharuri eliberare treptat în sânge, nu ca o rachetă, cum se întâmplă cu o felie de pâine, un cartof sau o ciocolată.

Fructele conduc la alcalinizarea tisulară şi la detoxifierea sistemului limfatic, îşi eliberează treptat zahărul lor preţios în sânge, încât să ai un flux constant şi corect de glucoză circulantă.

Şi, cel mai frumos, vin cu o energie pe care nicio cafea nu o poate echivala, cu tot şocul de adrenalină pe care ţi-l induce cu alintaroma ei frumoasă.

Singurul defect al fructelor? Nu calcă şi nu gătesc, dar mi-au promis că vor face ceva în direcţia asta.

Glumesc.

Cât despre fructoza aceea “periculoasă”, fructoza concentrată nu se găseşte nicăieri în natură, în niciun fruct.

În Natură, zaharurile le găsim sub denumirea de „levuloză” şi sunt însoţite întotdeauna de enzime, vitamine, minerale, fibre şi pectină din fructe. De aceea, fructoza din fructe este sănătoasă şi binevenită.

Fructoza concentrată, pe de altă parte, este un zahăr creat de om printr-un proces de rafinare. Fructoza rafinată, lipsită fiind de aminoacizi, vitamine, minerale, pectină din fructe şi fibre, nu este recunoscută de către organism şi este procesată în corp de către ficat şi nu digerată în intestin, aşa cum se întâmplă cu levuloza.

A te speria de fructe pentru că îngraşă este din acelaşi film cu “Vreau şi eu, vă rog, un meniu dublu cheeseburger şi o cola dietetică”.

Fructele sunt la propriu rupte din Rai şi perfect potrivite alimentaţiei tale, din orice unghi tehnic alegi să le “pureci”. Îşi merită locul lor de cinste în programul tău alimentar zilnic.

Dar vorbeşte pe limba lor şi respectă-le simplitatea. Consumă-le singure, consumă-le tacticos şi pe săturate şi lasă-le să îşi facă magia.

Iar când îţi dau târcoale gândurile negre despre calorii şi kilograme, începe, te rog, cu ce este just:

Începe cu prânzul, începe cu scăpările dulci “pentru suflet”, începe cu răsfăţurile din weekend şi cu oboseala de seara care-ţi poartă paşii către frigider. Începe cu celelalte lucruri pe care le poţi face mai bine. Îndreaptă-te spre Natură alimentar, nu te îndepărta de ea.

În Şcoala de Slăbit avem o vorbă: “Nu există fructe prea multe, există stomac prea mic”

Iar când înţelegi cât de frumoasă, cât de simplă şi fascinantă este fiziologia ta, cât de evident şi eficient este modul de funcţionare a corpului corpul tău, mai că ţi-o veni să trânteşti pălăria de pământ şi să zici “cum am putut să fiu aşa de naiv şi să mă tem de propria umbră? “.

Fructele slăbesc! Dacă vorbeşti pe limba lor.

“Aşa că…..vreau şi eu, vă rog, 2 kg de mere, 2 kg de prune, 1 pepene galben, 1 kg de piersici şi..ce mai aveţi acolo, struguri? Puneţi şi 1 kg de ceasla. Cum pentru câţi oameni? Pentru mine. În câteva zile le dau gata”

– Ramona