skip to Main Content

Îmi place maxim întrebarea asta, pentru că ieşitul în oraş cu prietenii, nunţile, sărbătorile şi aniversările sunt invocate imediat, când vine vorba de “scăpat caii din motive ce nu ţin de mine”.

Este firesc să te burzuluieşti un pic la ideea de a nu mai mânca vreodată pizza cu prietenii, de a ronţăi tactios o frunză de salată când ceilalţi încing braşoveanca la nuntă cu sarmalele în stomac sau de a aduna timid o felie de pâine şi o măslină, când sunt întinse mesele de Paşte. Păi ce, asta-i viaţă?

Viaţa e ceea ce alegi tu să fie şi modul în care te poziţionezi, ca atitudine, faţă de alegerile tale, inclusiv cele alimentare. Pentru că din capul tău vine totul.

Hai să îţi dovedesc.

Un bebeluş care învaţă să meargă, se târăşte de-a buşilea, se ridică şi pică de zeci de ori până reuşeşte. În capul lui nu există renunţare. Există doar “vreau să merg!”. Se ridică, pică, se ridică, pică, iar entuziasmul lui nu scade. El vrea să meargă şi nu cunoaşte altceva. Este obsedat într-un mod entuziast de mersul lui.

Tu nu eşti obsedat, eşti doar frustrat de slăbitul tău. O diferenţă între atitudini de la cer la pământ.

Ştiu, ai mai auzit clişeul ăsta cu bebeluşul .Şi poate îţi spui că acel copil are tot timpul din lume să înveţe să meargă, pe când tu nu. Tu trebuie să slăbeşti acum. Tu vrei să simţi că trăieşti cum îţi doreşti acum. Tu vrei să te împaci cu tine şi să te simţi bine în pielea ta acum.

După cum ziceam: obsesie entuziastă versus frustrare cronică. Ce diferenţă enormă de atitudine.

Normal că orice abatere te loveşte grav sub centură, pentru că te loveşte acolo unde te doare cel mai tare: în emoţiile tale şi în relaţia cu tine, în felul în care te bucuri de viaţă. Mama lor de bunătăţuri, că prea sunt la orice pas.

Cum să nu cauţi tu scurtături, în situaţia asta, când te-ai săturat să tot aştepţi să îţi iasă?

Cum să nu încerci ceaiuri de slăbit, diete fulger sau sport până pici jos, încercând să grăbeşti odată drumul ăsta al transformării personale?

Şi mai sunt şi ieşirile în oraş, ocaziile, zilele colegilor, etc. Altă piedică, pentru că te cunoşti şi ştii că nu îţi iese să te abţii. Dar ţi-ar plăcea să poţi, nu?

Bun, hai să vedem cum faci tu să te abţii când mergi în oraş sau îţi iese în cale ispita, când tocmai încercai să fii neprihănit alimentar ca un porumbel.

Tot din cap vine soluţia, însă acum pleci la drum cu altă întrebare: de unde îţi iei plăcerea şi unde fugi de durere?

Înţelege întâi cel mai important aspect: mâncarea elimină stresul acum, aduce plăcere acum, iar orice formă de stres are prioritate zero pentru creierul tău.

În Natură, stresul însemna o ameninţare la adresa supravieţuirii, pentru că putea fi orice, de la un animal care te atacă, la o intruziune în teritoriul personal. Din acest motiv, rezolvarea stresului este o prioritate pentru creierul oricărui animal, iar noi, ca specie umană, păstrăm acest mecanism neuronal.

Slăbitul şi starea de bine, pe de altă parte, sunt doar lucruri importante, “plăcute de avut”, dar nu urgente. Pentru că nu au asociate starea de stres. Nu ard.

Stresul este urgent, slăbitul este doar important.

Disconfortul de a te abţine este urgent pentru creier, plăcerea de a reuşi este doar importantă.

Frustrarea de a ronţăi salată când ceilalţi mănâncă friptură, este urgentă. Satisfacţia de a mai fi făcut un pas spre siluetă, este doar importantă.

Neplăcerea de a fi ciuca glumelor amicale, când ceilalţi înfulecă o pizza fierbinte, în timp ce tu bei un ceai, este urgentă. Cele 300 grame în minus de a doua zi, sunt doar importante.

Şi uite în felul ăsta, faci un du-te vino între dorinţa de a slăbi, de a mânca ce trebuie şi scăpările pe bandă rulantă, pe care le faci cu orice ocazie, că e seară, că este ieşit în oraş, că este ziua unu prieten, sau, cum zice un amic de-al meu, “că, că, că”.

De abia acum putem să vorbim despre cum mănânci tu corect când ieşi în oraş.

Schimbă gândirea!

Schimbă urgenţa lucrurilor!

Până nu devine urgent să ai măcar cu 100 grame mai puţin mâine dimineată, nu o să te abţii. Până nu te arde la suflet ca mâine, nu te interesează cum, tu să fii un pic mai siluet, nu o să reuşeşti să mănânci ce trebuie în oraş sau acasă.

Ocazii există mereu şi, cu cât fugi mai mult de ele, cu atât vin năvală peste tine. Pentru că de ce ţi-e frică de aia nu scapi. Iar ăsta este un adevăr la nivel energetic, nu-i doar o vorbă din bătrâni.

Transpune-te în situaţia ieşirii în oraş. De ce ieşi? Pentru pizza sau pentru socializare? Pentru a te îmbuiba şi uita de tine sau pentru a te bucura de prezenţa ta în mijlocul celorlalţi şi de a te simţi bine?

Asta este singura ta sursă de plăcere? Gustul a ceea ce mănânci?

Da! Vor face glume pe seama ta. Şi acum, şi data viitoare, şi peste 10 dăţi! Aşa, şi? La un moment dat se vor plictisi, iar ceea ce mănânci tu va deveni neinteresant pentru ei, pentru că au văzut-o de prea multe ori. S-a “fumat” subiectul, cum este jargonul pe la noi.

Plus că… tu mănânci ca să nu te ironizeze ei? Pe asta nici tu nu o crezi, pentru că ai fi mâncat pizza aceea şi cu, şi fără ei.. Aşa că explicaţia asta nu stă în picioare. Mâncai pizza aceea oricum ar fi fost, pentru că vrei starea aceea de bine. Dar oare…de ce nu te simţeai tu bine de căutai o pizza ca să te regăseşti?

Repet: stresul este urgent, iar mâncarea declanşează endorfine şi serotonină în corp, care te fac să te simţi bine. Acum.

În orice stare de stres, creierul limbic, acea parte străveche din creierul tău care este responsabil cu supravieţuirea, va suprascrie comenzile neocortexului, adică acea parte a creierului raţional responsabil cu voinţa.

Este un instinct de supravieţuire.

Când eşti în stres, organic vorbind, creierul spune: nu avem timp de raţiune, trebuie să acţionăm doar din instinct, pentru că instinctul este mai rapid şi este verificat de-a lungul evoluţiei.

Astfel că, în stare de stres, nu mai eşti tu la conducere, ci instinctele tale.

Iar instinctele tale ştiu că mâncarea te scoate din stres, deci te scoate din durere şi te duce în plăcere.

Nu este un defect al tău, este instinctul de supravieţuire. Înţelege asta când îti mai vine să te critici pentru cât de mătase moale eşti, ca să nu zici “mămăligă”, la capitolul abţinere.

Am o strategie tare bună pentru tine, de a mânca salată în oraş cu prietenii.

Asociază ieşitul în oraş cu mâncatul corect. Este o recompensă. Este un entuziasm. Cu cât ieşi mai des în oraş, cu atât mănânci mai corect. Şi se dublează plăcerea ieşirii.

În mintea ta, să strălucească acest răsfăţ. Ies în oraş cu prietenii? Wow hai să văd ce pot să aleg mega sănătos pentru corpul meu şi abia aştept să mă şi cântăresc mâine dimineaţă. Să văd cât m-a slăbit această ieşire cu prietenii.

Bucurie cât încape! Şi este totul din schimbarea perspectivei tale de a gândi.

Când mănânci greşit, eşti mai trist şi mai interiorizat, involuntar, pentru că ştii că iar ţi-ai făcut rău cu mâna ta.

Când mănânci corect în oraş, creşte inima în tine, eşti mai volubil, mai dezinvolt, mai glumeţ, pentru că simţi că te-ai eliberat de corvoada autosabotării în oraş.

Ducă-se pizzele cu toatele, sarmalele de la nuntă cu toatele, pentru că tu ai capacitatea de a fi fericit prin simplul fapt că eşti între prieteni şi că te cinsteşti cu alimentaţie curată şi că fiecare ieşire înseamnă încă 100 grame în minus mâine dimineată, şi încă 100 data viitoare, şi tot aşa.

Schimbând gândirea îti schimbi viaţa.

Nu este greu să te transformi, trebuie doar să ştii cum să transformi stresul în plăcere în moduri care te slăbesc, nu care te îngraşă.

Din fericire, în Şcoala de Slăbit, totul se învârte în jurul armonizării cu sinele şi a găsirii soluţiilor frumoase, unde înainte erau piedici întunecoase.

Totul este din capul tău: şi binele şi neplăcutul. Depinde cât îţi rafinezi focusul, cât îţi exersezi reuşitele zilnice şi cum faci aceste lucruri: singur sau în mijlocul familiei Şcoala de Slăbit.

Te invit să te înscrii în oricare din programele şcolii, la adresa www.scoaladeslabit.ro pentru a schimba macazul în ceea ce priveşte eficienţa personală şi puterea personală de transformare.

Slăbește Simplu și Autentic

Primești GRATUIT pe e-mail, cursul de 10 zile ”Slăbește Simplu și Autentic”, imediat ce te abonezi.

Powered by ConvertKit

Cum să Mănânci Corect când Ieşi în Oraş?

Back To Top