De Ce Îngrașă Stresul și Cum Rezolvi Această Problemă?

Cum se explică faptul că stresul îngraşă?

Ar fi fost drăguţ să spun că, de fapt, nu stresul îngraşă, ci mâncarea.

Dar, în realitate, stresul chiar potenţează depunerea de grăsimi.

Cum aşa?

Pentru că neînţelese sunt căile Domnului, la prima vedere, însă toate au un rost frumos în Natură.

Şi toate se întâmplă pro-Viaţă.

Faptul că stresul potenţează îngrăşatul este un mecanism care ţine de supravieţuirea ta şi se întâmplă pentru binele tău.

Numai oglinda nu este de acord.

La mijloc este un mecanism fascinant şi simplu, în acelaşi timp.

Tu eşti un organism viu, care are nevoie de Energie pentru a funcţiona, pentru a se dezvolta, pentru a se perpetua.

Energia aceasta ţi-o iei din stilul tău de viaţă: din alimentaţie în primul rând, din activitatea ta fizică, din atitudinea ta.

Ea îţi este necesară pentru toate procesele Vieţii, de la metabolismul celular până la regenerare, digestie, echilibrul în mers, termoreglare, comunicare internă, tot ce ţine de viaţa ta.

Corpul va direcţiona această Energie în funcţie de disponibilitate şi prioritate

Disponibilitatea este clar influenţată de stilul tău de viaţă, de câtă Energie produci tu prin alimentaţie şi activitatea fizică.

Eşti plin de energie sau eşti tot timpul obosit?

Prioritatea este dată de importanţa situaţiei: supravieţuirea în situaţie de urgenţă este mereu mai importantă decât digestia, la fel cum digestia este mai importantă decât imunitatea, imunitatea mai importantă decât regenerarea şi tot aşa.

Explicaţia este simplă şi tehnică.

Ai atât de multe vase sanguine în corpul tău, cât să înconjori Ecuatorul de 2 ori.

Dar sânge ai câţiva litri.

Nu ai destul sânge pentru a iriga toate vasele şi capilarele deodată. Irigi totul, pe rând, în cicluri de 8 minute.

În funcţie de importanţa lor, zonele din corp sunt irigate mai mult sau mai puţin, încontinuu sau o dată la câteva minute (clar, în 8 minute trebuie să fie irigate măcar o dată).

Intuiţia ce îţi spune? Inima, ficatul, rinichii, creierul, la cât sunt ele de importante, sunt irigate constant sau întrerupt? Dar capilarele din piele? Dar capilarele din pereţii vaselor de sânge?

Aşadar, când vine vorba de irigarea cu sânge, care aduce cu sine oxigenul şi combustibilul necesar Energiei, deci vieţii, în corpul tău există o ierarhie foarte clară, cine primeşte cât sânge şi cât de des.

Păcăleala apare deoarece aceste mecanisme au fost create pentru a fi folosite în Natură, nu pentru traiul în societatea modernă.

În Natură, stresul este o situaţie atipică, rară, de scurtă durată, cum ar fi lupta pentru supravieţuire, pentru accesul la hrană, pentru asigurarea unui partener.

În societatea umană, stresul este o stare comună, constantă, de lungă durată, indiferent că vorbim de stresul de la muncă sau de nemulţumirile sufleteşti din diverse motive. Tot la stres se încadrează, pentru că generează aceleaşi reacţii în corp.

Într-o situaţie de stres reală, corpul are nevoie ca Energia să fie direcţionată pe mecanismele care ţin de supravieţuire: forţa în muşchi, acuitatea vizuală, concentrarea sporită pentru evaluarea mai corectă a mediului şi a şanselor de reuşită, combustibil mărit pentru celule şi în special pentru picioare şi braţe, ritm cardiac mărit pentru o irigare mai puternică cu sânge.

Considerând importanţa situaţiei, plus faptul că trebuia să fie de scurtă durată şi faptul că sângele este insuficient şi va fi trimis unde este prioritar,  îţi poţi imagina ce procese vor fi puse pe pauză, până trece situaţia de stres acut?

Digestia poate să mai aştepte.

Imunitatea poate să mai aştepte.

Regenerarea şi vindecarea pot să mai aştepte.

Arderea grăsimilor cu siguranţă poate să mai aştepte.

Când eşti în stres, ai un flux crescut de glucoză în sânge, care trebuia să îţi hrănească celulele musculare şi care trebuia să îţi ofere mai multă forţă.

La acest flux se mai adaugă ceea ce luai oricum din mâncarea aflată în intestin în plin proces digestiv.

Doar că tu nu consumi rapid această energie pusă în circulaţie sub formă de glucoză suplimentară în sânge.

Tu nu alergi, nu te lupţi, ci stai pe scaun, cu gândurile tale, cu preocupările tale.

Despre ce se întâmplă în corpul tău când ai surplus glicemic, am mai vorbit. Indiferent că această variaţie temporară îţi apare de la mâncare, de la stres, de la cafea sau alte energizante.

Zahărul acela suplimentar din sânge trebuie readus la normal. Prin 3 căi:

• arderi metabolice
• depunere de glicogen în ficat şi muşchi (cea mai bună formă de stocare a energiei)
• depunere de grăsimi (varianta de nedorit)

Tu, pe stres, nu doar că blochezi depunerea de glicogen, dar pierzi glicogen. Formarea de glicogen este blocată pe fond de stres, iar singurele opţiuni de reglare glicemică îţi rămân arderile metabolice şi depunerea de grăsimi.

Dar arderi metabolice nu ai mai puternice decât de obicei, iar dacă eşti şi sedentar şi ştii despre tine că ai „metabolismul lent”, cu atât mai mult acel zahăr suplimentar din sânge nu se va consuma prin arderi.

Uite aşa se ajunge ca depunerea de grăsimi să fie cea mai la îndemână şi mai inofensivă modalitate de reducere a zahărului din sânge.

Care zahăr era suplimentar în sânge din 2 motive:

• de la mâncare
• de la stres (care forţează descopunerea glicogenului din ficat, sub formă de glucoză în sânge).

Ce trebuie să reţii tu este că pe fond de stres, se potenţează masiv depunerea de grăsimi, iar zahărul ajuns în sânge va lua cel mai rapid calea depunerii de grăsime.

Pentru că glicogenul este blocat, iar arderile sunt…cele pe care le ai stând pe un scaun, nimic ieşit din comun.

Ce poţi face pentru a nu mai potenţa îngrăşatul pe fond de stres?

Ocoleşte carbohidraţii care îţi dau variaţie rapidă glicemică în sânge:

• tot ce înseamnă făinoase
• amidonoase
• zahăr rafinat şi produsele lui
• biscuiţei
• ciocolată
• băuturi dulci
• tot ce îţi alimentează rapid sângele cu zahăr.

De aceea merită să ronţăi un măr, un morcov, să bei încet şi tacticos un ceai (care te mai şi calmează), să bei apă (ajuţi şi echilibrarea glicemică), să te mişti.

În stres, orice carbohidrat simplu prins în sânge are potenţial dublu de transformare în grăsime.

Asta e tot ce trebuie să ştii.

Există o vorbă: primul lucru pe care trebuie să îl faci, când vrei să ieşi dintr-o groapă, este să te opreşti din săpat.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci când eşti stresat şi ştii (acum ştii) că ai potenţial mărit chimic, de depunere grăsimi, este să nu mai alimentezi sângele cu şi mai mult zahăr, provenit din alimente cu indice glicemic mărit.

Corpul vrea doar să te apere.

Din păcate, corpul a ajuns să te apere…împotriva ta.

De fapt, împotriva faptului că, neştiind ce se întâmplă în corpul tău, greşeşti în necunoştinţă de cauză.

Ei, bine, acum ai un motiv în plus să ronţăi mere când eşti stresat. Sau morcovi. Sau orice nu te alimentează cu calorii goale şi cu mult zahăr rapid ajuns în sânge.

Ştiai deja că nu e bine să mănânci pe fond de stres. Dar poate nu înţelegeai exact de ce şi te gândeai doar la calorii.

Acum începi să înţelegi că aceste calorii erau doar o mică parte din peisaj, şi că echilibrul chimic intern, starea ta de spirit şi atitudinea/psihicul sunt mai importante decât acea capacitate calorică?

Super. Atunci continuăm cu poveştile despre tine, corpul tău şi sufletul tău.

Fabuloasă Natura, cum le leagă Ea pe toate.

– Ramona