Cât de Bune Sunt Sucurile de Fructe?

​Recunosc, când vine vorba de fructe, îmi strălucesc ochii.  Ele sunt, de departe, subiectul meu favorit, pentru că fructele sunt rupte din Soare. La propriu.

Tot ce este mai bun şi mai hrănitor din ele, se formează absorbind energia solară. Inclusiv vitaminele din fructe se formează prin fotosinteză.  Iar energia lor electromagnetică, vibraţia lor înaltă, tot din expunerea solară se adapă.

Dacă ne gândim că hrana este informaţie adusă şi integrată în corpul tău….atunci fructul hrănit din Soare te înalţă trup şi suflet. Fără metafore, ci simplu şi la obiect.

Revenind la povestea noastră cu sucurile de fructe (vorbim doar de sucurile proaspăt stoarse, da?),  lucrurile nu mai sunt la fel de solare.  Este frumos şi senin încă, dar sunt şi câţiva nori pe cer, despre care vreau să vorbim.

Natura are o înţelepciune aparte (de, are miliarde de ani de evoluţie şi şurubăreală la mecanismele vieţii).  Ea rafinează totul progresiv, încât fiecare proces să fie eficientizat aşa cum este acum, autentic şi nealterat.

Fructele sunt cele mai eficiente pentru organismul tău fix cum sunt ele, neprocesate, nestoarse, delicioase, ronţăite cu poftă şi linse de pe degete.

Hai să înţelegem şi de ce.

Cu ce îţi vin la pachet fructele şi ce elimini din ecuaţie când le storci?

Fructele îţi vin la pachet cu apă, vitamine, minerale şi electroliţi, enzime, fibre solubile, pectine, zaharuri vii (şi vorbim imediat de Bau-Bau-ul numit fructoză), cu multă energie electromagnetică, cu acizii din fructe şi cu un strop de aminoacizi bineveniţi în corp. Iar la urmă dar mai presus de tot,  cu un gust rupt din Rai, pe care scrie mare cât o zi de post “100% compatibil cu tine, omule!”

Deci, pe româneşte, fructele “au di tăte”.

Acele “de toate” conţinute de fructe, acţionează sinergic în corpul tău, nu izolat.

Fructoza, pe care o tot bagă la înaintare marii lăudaţi ai presei şi televizorului în ale nutriţiei, nu există în fructe aşa cum se găseşte în diverse extracte, precum siropul de porumb sau fructoza „la borcănel”. 

Una este fructoza din fructe şi alta fructoza artificială, prezentată negativ de unii nutriţionişti. Ei descriu un produs 100% creat de om.  Fructoza, care se procesează la nivelul ficatului  ajunge să îngraşe ficatul atunci când este în exces, altfel este convertită cu succes în glucoză şi trimisă către celulele tale pentru a le hrăni.  Astfel că acest motiv al îngrăşării ficatului,  pe care îl flutură pe post de bau-bau, încurajând moderaţie maximă la fructe şi categorisirea lor drept “desert” reprezintă un non sens şi obiectiv şi subiectiv.

Cum putea Natura să te creeze pe tine cu structura completă a unui frugivor şi apoi să îţi trântească o incompatilitate ca aceasta, cu însăşi mâncarea ta originară?  Ceva nu se pupă, să am pardon.

În plus,  fructoza din fructe este legată de alte zaharuri naturale din fructe, de glucoză, de aminoacizi, de enzime, de vitamine de pectinele şi fibrele din fructe.

Fructoza este procesată în ficat şi ajunge să îngraşe ficatul atuci când este în exces , pentru că nu este legată de alte elemente,  invadează în concentraţie mare şi cu viteză mare sângele şi este firesc să comporte nişte riscuri pentru ficatul tău. Normal că auzi doar lucruri neplăcute despre aceasta 🙂

Levuloza(fructoza) din fructe, în schimb, se absoarbe progresiv în intestin şi acolo intră echilibrat în fluxul sanguin, pentru a-ţi hrăni celulele, fără a mai avea nevoie de intervenţia insulinei, pentru tranzitarea pereţilor celulari (un alt detaliu tehnic din Programul de 90 de zile)

În plus, fibrele solubile din fructe, asigură o eliberare treptată în sânge a zahărului viu din fructe, încât să nu ai o variaţie glicemică mare, pentru că nu ar fi eficient pentru corpul tău.

Zahărul rămâne, totuşi, o moleculă puteric reactivă, de aceea este necesar pentru organismul tău să menţină această glicemie în limite bine definite intern.

Când storci un fruct, elimini din ecuaţie în primul rând fibrele şi pectinele. Adică frânele zahărului.  Dar elimini şi o bună parte din ceilalţi nutrienţi, din enzime, din aminoacizi, din minerale, pe care le arunci odată cu pulpa.

Rămâi cu un lichid rachetă. Şi aici apar discuţiile.

Ce să facă organismul tău cu atâta zahăr în sânge?

Despre căile de reglare ale zahărului am mai vorbit: depunere de glicogen, arderi celulare curente şi depunere de grăsimi.

Dacă tu eşti sedentar şi nu ai arderi puternice, atunci şi stocurile tale de glicogen sunt destul de pline, şi asta îţi minimizează din start cele 2 căi de reglare glicemică ce nu însemnau îngrăşare.  Îţi mai rămâne varianta 3, cu depunerea de grăsimi.

Deci da, dacă stilul tău alimentar este dezechilibrat, atunci sucul de fructe are toate şansele să te îngraşe şi să te agite (deh, zahăr prea mult în sânge).

O să îmi spui că poate tu ai un stil alimentar destul de echilibrat, dar eu o să îti răspund cu dragoste că doar educaţia poate face lumină în lucruri şi te poate ajuta să afirmi cu corectitudine: aşa e cum zici tu sau doar ţi se pare că tu hrăneşti destul de bine?

Pentru asta există Programul de 90 de zile, pentru tine, să înveţi lucruri care să îţi folosească toată viaţa.

Revenind la sucurile noastre: da, ocazional, când te simţi epuizat, un suc de fructe poate echilibra electroliţii din sânge, poate regla glicemia scăzută, te poate energiza un pic.

Dar, ca şi practică obişnuită, pur şi simplu iroseşti cel mai valoros aliment pentru corpul tău, nu doar reducându-i la mai puţin de jumătate valoarea, ci potenţând şi eventuale efecte neplăcute, cum sunt îngrăşatul, fermentaţia alcoolică, balonarea şi agitaţia hiperglicemică.

Un suc stors ajunge în sânge ca vântul şi ca gândul.  Dacă are terenul liber şi stomacul gol.

Dacă nu ai stomacul gol,  sucul acela rămâne prizonier în stomac, cât timp stă mâncarea la măcinat.

A propos, ţii minte cum se făcea ţuica la ţară? Se luau fructe şi se ţineau la cald, într-un loc întunecos, mult timp?  Hmm…mai că seamănă cu stomacul şi cu intestinele. Şi te mai miri că fructele te balonează.

Fibrele din fructe minimizau potenţialul de fermentare a zahărului, iar în lipsa lor, fermentaţia alcoolică prinde aripi.

Una peste alta, când îşi bagă omul coada şi se joacă cu Natura, plăteşte un preţ. În cazul sucului de fructe, cu eventuală îngrăşare,cu eventuală balonare, cu eventuală hiperglicemie nedorită.

Toate lucrurile astea ar fi fost ocolite dacă fructele erau consumate întregi, şi musai pe stomacul gol.

În Şcoala de Slăbit nu se beau sucuri de fructe, dar se mănâncă fructele întregi, cu măsură.  Cu măsură maaaare 🙂

În Programul de 90 de zile, nu există o limită maximă de fructe, dar există o limită minimă 🙂

În fond,  slăbitul şi regenerarea corpului sunt gemeni, nu ştiai?

Corpul tău este fascinant de frumos, de ţi-ai acorda prilejul să-l cunoşti mai îndeaproape.

Totul în interiorul tău îţi urmăreşte cele mai bune interese, doar că tu nu înţelegi încă asta.

Iar singura agendă zilnică a organismului tău este supravieţuirea ta. Adică reparaţia ta, regenerarea ta, slăbirea ta de orice surplus, energizarea ta, fericizarea ta.

Nu se întâmplă asta?  Înseamnă că nu ai învăţat încă să vorbeşti pe limba lui.

Te invit în Programul de 90 de zile, pentru a-ţi schimba la nivel profund înţelegerea şi capacitatea de gestiune a corpului tău, a alegerilor tale, a discernământului tău şi a rezultatelor tale.