Care Este Cea Mai Bună Apă de Băut?

Da, dificilă treaba cu apa.

Mai ales cu puzderia de reclame la diverse tipuri de apă, cu recomandările despre conţinutul de reziduuri şi sedimente minerale,  cu moda apei alcaline, cu confuzia dacă la 2 litri de lichide pe zi se încadrează şi alte lucruri pe lângă apă, gen bere şi cola, câtă apă este bine să bei până la urmă, ce faci dacă ţie nu ţi-e sete, şi tot aşa.

Un foileton întreg de subiecte despre apă. Zii şi tu cu care să încep?

În general, când nu ştiu de unde să apuc lucrurile, ca să nu pierd din eficienţa informaţiei, mă duc în Natură.  Reperul primordial şi singurul loc în care am încredere că lucrurile sunt echilibrate şi proiectate optim.  Iar de acolo, ne apropiem cum putem de viaţa modernă şi vedem cum împăcăm şi capra şi varza.

Ce înseamnă, de fapt, o apă bună?  O apă bună este aceea care se absoarbe eficient la nivel celular şi care susţine în mod optim toate procesele interne, fără a le altera.

Ce sursă de apă aveai în Natură?  Izvoare, fructe, crudităţi în general, apa de ploaie.   Acestea au câteva  puncte în comun pe care nicio apă îmbuteliată nu o are: conţin o cantitate mare de ioni,  au  o bună condutibilitate electrică, o anumită încărcătură electrică specifică apelor din Natură (izvoare, crudităţi, etc).

Organismul tău nu este guvernat de calorii, ci de fluxul de energie şi de modul în care aceasta este distribuită şi folosită în corpul tău.

De aceea conţinutul de ioni şi încărcătura electrică reprezintă  primul mare factor pe care trebuie să îl iei în considerare când stabileşti calitatea apei pe care o bei.

Bine, bine, Ramona, şi cum fac eu lucrul acesta, o să mă întrebi?

Ce-i drept, am asistat la un experiment, în care diverse tipuri de apă au fost testate cu un circuit electric pe care era montat un bec. Pentru a testa conductibilitatea acelei ape, electrozii, deci capetele circuitului electric erau introduse în elementul testat.

Dacă becul nu se aprindea, însemna că acea apă, acel lichid este inert, nu are conductibilitate electrică şi  nu este absorbit cum trebuie în corp.  Doar vizitează rinichii şi se elimină prin urină, împreună cu calciu şi alte minerale din corp.

Dacă becul se aprindea, însemna că acel lichid are ioni  si conduce curentul electric (prin comparatie, apa distilata pura nu conduce curentul electric).

Cu cât becul se aprindea mai tare cu atât apa respectivă sau alimentul respectiv era mai încărcat de ioni si electroliti şi apa conţinută era mai biodisponibilă şi mai eficient absorbită în corp.

Apa de izvor lumina becul foarte puternic,  la fel sucurile stoarse de fructe şi legume proaspete, la fel sucurile îngheţate şi dezgheţate, pentru că îngheţul nu afectează proprietăţile de conducţie electrică şi gradul de ionizare negativă al apei respective.

La fel, când înfigeai unul din electrozii acelui circuit electric într-un măr, într-o banană, aşa importată cum e banana, într-o legumă,  becul lumina de mai mare dragul.

Prima concluzie este evidentă: tot ce este viu are un conţinut de apă 100% absorbabil de către organismul tău.

Tehnic spus, apa din Natură are o structură moleculară de tetrahedron regulat, 100% compatibilă cu corpul tău (unul din multele detalii tehnice pe care le înţelegi în Programul de slăbit de 90 de zile) .

Dar cum tu nu mai trăieşti în mijlocul Naturii, iar la robinet  nu îţi curge apă de izvor, te rezumi la ce ai,  la apele plate îmbuteliate, pe care le alegi după ureche, după reclamă, după nici tu nu ştii ce.

În ceea ce priveşte selecţia lor, pot să îţi spun că majoritatea covârşitoare a apelor plate nu au conductibilitate electrică, iar metodele de colectare şi păstrare în bidoane de plastic, în soare şi în condiţii doar de producători ştiute, nu sunt lucruri care te avantajează.

Din fericire, ai soluţii la îndemâna ta.

În privinţa apelor plate îmbuteliate, poţi face 2 lucruri: să le selectezi pe cele cu parametrii cei mai buni şi să învii apa (ştiu, sună amuzant, dar exact asta vei învăţa să faci).

Să le luam pe rând.

În Şcoala de Slăbit avem o vorbă:  îmbunătăţeşte tot ce se poate!  Acest dicton se aplică şi la alegerea apei tale de băut.

Da, nu mai este apă vie de izvor ce bei tu.  Da, nu mai mişună ionii liberi prin ea si nici nu mai „aprinde becul”, ca sa ne rezumam la povestioara de mai sus. Da, a stat în soare şi a dezvoltat cine ştie ce bacterii.   Dar ce anume poţi tu îmbunătăţi?

1. Poţi alege o apă plată cu cel mai scăzut reziduu sec (nivelul impurităţilor). Compară apele de pe raft, şi vezi care sunt acele ape cu cel mai scăzut reziduu sec. Nu voi da nume, te las pe tine să le identifici.
2. Alege o apă cu un procent cât mai mic de calciu şi sodiu, pentru a nu favoriza depunerile de calciu din corp şi nici a nu solicita în mod inutil rinichii.
3. Nivelul de nitriţi şi de nitraţi să fie cât mai aproape de zero, deoarece prezenţa lor indică o contaminare mai mică (sau mai mare) cu deşeuri menajere şi îngrăşăminte chimice.

Bine, bine, ai ales ce se putea mai bine din opţiuile de pe raft, dar nu ai rezolvat problema apei vii, adică a ionizării acesteia.

Cel mai simplu şi la îndemână truc pentru a învia apa este să pui în ea un element viu.  Când eşti la birou sau acasă, toarnă-ţi apa de băut într-o sticlă de sticlă sau într-o cană mare şi pune un aliment viu în ea.

Pune frunze de busuioc, sau frunze de mentă, pune felii de lămâie (fără coaja ce conţine pesticide), pune felii curăţate de castraveţi, pune un pic de morcov,  pune nişte felii de măr sau un pic de rădăcină de ghimbir.

Cât laşi în apă elementul viu respectiv? Toată ziulica, să îţi ţină de frumos şi să te îmbie la băut apă.

Învie apa cu Natură, iar apa te va învia la rândul ei!

Vezi cât de simplu este? Unde mai pui că pofta ta de a bea apă creşte.  De, nu mai bei apă chioară, bei şi tu apă vie, parfumată.  Apă enzimatică, cum este la modă termenul 🙂

Cum rămâne cu apa alcalină, tot este la modă termenul?

Ei, bine, nu pH-ul este cel care spune din start cât de potrivit este sau nu un aliment pentru tine, ci reziduul său metabolic, efectul său alcalinizant sau acidifiant în corp.

Dacă pui o hârtie de turnesol, pentru măsurarea pH-ului, pe o bucăţică de fruct, o să îti iasă un pH uşor acid şi o să ridici mirat din sprâncene. Cu toate acestea, fructele au efect astringent la nivel limfatic (un detaliu tehnic explicat în programul de slăbit de 90 de zile) şi susţin alcalinizarea şi detoxifierea organismului.

Corpul tău este mai degrabă adaptat pentru a gestiona o aciditate mărită, dar are foarte puţine arme împotriva alcalozei, adică a unui mediu intern prea alcalinizat.

Unde mai pui că stomacul tău trebuie să rămână cu un mediu intern acid, care să susţină pre-spargerea chimică a proteinelor,  iar consumul de apă puternic alcalină afectează acest echilibru intern.

Sângele tău are un pH de aproximativ 7.3-7.4.

Urmează Natura! Alege-ţi o apă care să aibă un pH cât mai aproape de 7, cât mai aproape de valoarea neutră. Asta găseşti în fructe, asta găseşti în izvoare.

Mai sunt multe de spus despre apă, detalii frumoase de înţeles şi de integrat în stilul tău de viaţă, pe care le afli dacă te înscrii în Programul de 90 de zile al Şcolii de Slăbit.

Câtă apă să bei şi de ce? Când să bei acea apă?  Cum să bei acea apă? Cum se împacă apa pe care o bei cu mâncarea pe care o mănânci, se împiedică reciproc sau nu?

Cum să maximizezi gradul de absorbţie al apei în organism, încât să nu expulzezi apa în rinichi şi afară, ci să o absorbi la nivel celular şi să îţi folosească la reconstrucţia corpului?  Unde este apa folosită în corpul tău?

Toate aceste detalii te ajută să te deschizi, să priveşti cu altă înţelegere tot ce faci zilnic, cu efecte imediate asupra stării tale de vitalitate şi asupra siluetei tale.

Bine ai venit în Şcoala de Slăbit, unde slăbitul este doar consecinţa îmbunătăţirii sănătăţii, iar educaţia devine prietena ta cea mai bună.