Alcalin sau alcalinizant? Acid sau acidifiant?

Este minunat că din ce în ce mai mulţi oameni se suie frumuşel în trenul cu “alimentaţia alcalină” şi că expresia “echilibrul acido-bazic” deja le sună familiar multora, şi nu mai pare ceva rupt din cărţile pentru chimişti.

Dar ai auzit de expresia “Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii”? 

Aşa că, suflecă-ţi un picuţ mânecile, acordă 3-4 minute articolului de mai jos şi sigur vei înţelege mult mai bine alimentaţia. 

Pe vremuri, era un clip publicitar drăguţ la televizor, despre “grupul fetelor care beau doar apă plată cu lămâie” 🙂 Fotomodele frumuşele care ţineau, evident, la siluetă 🙂

Astăzi, lumea vrea apă cu lămâie sau apă cu bicarbonat de sodiu sau , “următorul nivel de alcalinizare”, adică apă cu lămâie şi bicarbonat de sodiu (un micuţ nonsens în lumea chimică, pentru că e ca şi când amesteci în acelaşi pahar un ceai fierbinte şi cu un ceai rece cu gheaţă, crezând că partea fierbinte te va încălzi şi partea cu gheaţă te va răcori. În realitate, ele se anulează reciproc).

Intenţiile sunt bune şi de lăudat, dar dacă tot alegem să ne împrietenim cu chimia şi cu noţiunile acestea de alcalin şi acid, hai să dăm la o parte factorul “facem din auzite, sau pentru că aşa am citit pe internet” şi să vedem corect ce se află în farfurie. 🙂

Cu ochii larg deschişi, aşa trebuie abordată nutriţia. 🙂

Toată povestioara aceasta cu alimente alcaline şi acide, ca să fie corectă şi reală, trebuie spusă aşa: alimente alcalinizante şi alimente acidifiante. 

Pentru că, doar luaţi aşa, termenii de alcalin şi acid nu spun nimic, în ceea ce priveşte efectul lor în corp 🙂

Cum se explică asta? 

Atunci când mâncăm un aliment, că este cel mai zemos fruct sau micul mare de pe grătar, împărţeala pe căprării, adică pe acid şi alcalin se face în funcţie de ce efect chimic induce acel aliment în corp. Ce rezultă din acel aliment după ce a fost metabolizat complet în corp. Cum mai spun unii, după “cenuşa” lui metabolică.

Un aliment poate fi cât se poate de alcalin sau de acid, în starea lui naturală, iar în corp, efectul să fie complet pe dos 🙂

Vezi cazul citricelor acre, lămâia fiind “cap de serie”, care sunt acide (acidul dă gustul acela acru unui aliment), dar care, ajunse şi metabolizate de corpul tău, să inducă un efect alcalinizant. Exact ce ne foloseşte nouă.

La fel, merele acre, dragele de ele, căpşunile, ananasul şi multe alte fructe, sunt încadrate la fructe acide. Motiv să le ocoleşti? Nu! Motiv să ignori complet această încadrare şi să le mănânci, tacticos, pe toate. 

Apoi vin legumele, roşiile minunate, pui hârtia de turnesol pe ele, să le măsori pH-ul şi te pomeneşti cu un pH acid. Ce faci, le ocoleşti? Nuuu, le ronţăi cu nişte castraveţi şi ceapă roşie şi ulei de măsline şi cu ce mai vrei tu. Că tot alcalinizante sunt în corpul tău. 🙂

Şi aici apare noţiunea importantă, pe care merită să o înţelegi. 

Alcalin nu înseamnă alcalinizant. Acid nu înseamnă acidifiant. 

Alcalin înseamnă doar alcalin în forma lui naturală, iniţială şi atât.

Ai fructe alcaline în natură, aşa cum ai fructe acide. 

Ai laptele crud alcalin. 

Ai anumite nuci şi seminţe uşor alcaline, altele neutre iar altele uşor acide. Ameţeşti dacă stai să le înveţi pe fiecare. 🙂

Explicaţiile chimice sunt simple şi frumoase. De ce alimentul X este acid dar alcalinizant, iar alimentul Y este alcalin dar acidifiant? Nu prea cred că ai avea răbdare să îţi povestesc acum şi aceste detalii. Le lăsăm pentru alt articol, ce zici? 

Ai, mai nou, celebra apă cu bicarbonat de sodiu, care este alcalină (aici chiar e un detaliu amuzant. Bicarbonatul de sodiu …uscat, este acid. Este o sare acidă. Ai pus apă? Magie…ai obţinut o soluţie alcalină. Bine, nu e magie…e doar chimie organică de liceu :)) )

Dar doar pentru că tu consumi un aliment alcalin “la intrare”, nu înseamnă deloc că e alcalinizant în corp. 

Concluzie? Alcalin înseamnă doar….alcalin! Nimic relevant în acest termen.

Alcalinizant? Ei, aici mai vii de-acasă, cum s-ar zice!

Tu vrei alcalinizant. 

Corpul tău vrea alcalinizant 80% şi acidifiant 20%.

Cum alegi alimentele alcalinizante? Floare la ureche!

Tot ce este crud din natură, că vorbim de fructe, de legume, de rădăcinoase, duc către un efect alcalinizant. Este chiar simpluţ de ţinut minte. 

Chiar şi leguminoasele (fasole, mazăre, năut, linte) sau anumite pseudocereale (hrişca, mei, quinoa) s-a dovedit că au un uşor efect alcalinizant, adică se obţin produşi de metabolizare preponderent alcalini, deşi pe vremuri se credea că ar fi acidifiante. Timpurile mai schimbă informaţia 🙂

Găteşti aceste alimente? Începe să se strice roata… începe să scadă efectul alcalinizant. 

De aceea, procentul de crudităţi din alimentaţia ta, merită să urce la 50% dacă poţi. Pentru că tu urci, de fapt, procentul alcalinizant din alimentaţia ta.

În schimb, cerealele clasice, grâul, secara, mălaiul, orezul, au un efect acidifiant. Din fericire, cum scriam mai sus, îţi trebuie şi acizi 🙂 Sunt buni, sunt minunaţi….dar să nu scăpăm caii când îi consumăm, atâta tot. 

Avem apoi şi cealaltă situaţie, când un aliment e acid în forma lui naturală.

Ca şi în cazul alcalinului, doar cuvântul acid înseamnă un glorios…nimic.

Contează ce face corpuşorul tău cu acel aliment, ce efect se induce în corp.

Ai acizii organici din fructe, de exemplu, folosiţi în nenumărate suplimente sănătoase, în creme, în măşti. 

Cum? Păi sunt acizi! Acizi care alcalinizează? Cascadorii râsului!

Acizii pe care îi găsim în fructe, în legume, nu întorc balanţa în sensul acidifierii. În crudităţi găseşti nenumărate elemente alcaline şi alcalinizante în acelaşi timp, în principal mineralele alcaline, că vorbim de potasiu, de calciu, de sodiu, de magneziu, de multe minunăţii numai bune de oferit corpului. 

Toate participă la reacţiile din corp, iar când tragi linie şi aduni….pam pam, ai efect alcalinizant!

Phew, ne-am liniştit.

Deci, ignorăm cuvintele acid şi alcalin, şi ne uităm, frumuşel, după termenii alcalinizant şi acidifiant. Acolo se separă meiul de neghină 🙂

Produsele din natură sunt preponderent alcalinizante. Produsele animale sunt în exclusivitate acidifiante (da, chiar şi lăpticul alcalin pe care tu, ca om mare, nu îl mai digeri cum trebuie). 

Iar de aici încolo apar….procentele.

Toată joaca ta cu alimentaţia este joaca cu procentele.

Cât pui acidifiant în farfurie versus cât pui alcalinizant?

Cât pui crud în farfurie versus cât pui gătit?

Cât pui din natură versus cât pui produs animal?

Plus un strop de sport.

Plus un strop de atitudine.

Plus un strop de inimă. Un strop mai mare, că inima bună este alcalinizantă….sau aşa am auzit 🙂