Unde se Ascunde Zahărul în Mâncarea Ta?

Problema cu zahărul nu este că s-ar ascunde, ci că te temi tu de el.

“Cum să nu mă tem, când toată lumea ştie că îngraşă?”

Recunosc, şi în Şcoala de Slăbit, cele mai lungi negocieri şi o bună parte din educaţie se duc pe a împăca oamenii cu zahărul şi a-l înţelege corect. Pentru că frica vine din neştiinţă.

În primul rând, tu ar trebui să înţelegi ce este zahărul şi care este rolul lui în organism. De ce ai această afinitate nativă pentru dulce, de ce orice supărare se trece cu ciocolată şi câte tipuri de zahăr există pe lumea asta. Oare de toate trebuie tu să te fereşti?

Pornim de la structura organismului tău frugivor. 

Da, fiziolgic şi biochimic, tu eşti un culegător şi mâncător de fructe. Nu un vânător omnivor.  Că am ales noi, ca specie, să ne adaptăm la altă alimentaţie, pe măsură ce am migrat din ce în ce mai mult spre zone temperate şi reci, unde fructele cresc sezonier, asta este altă poveste.

Însă tu ai structura, de la A la Z, a unei specii frugivore tropicale, unde aveai mango şi banane şi sute de alte fructe, tot timpul anului.  Erau toate la botul calului.  Mă rog, la botul omului, şi nu aveai nevoie să depui efort ca să faci rost de hrană.

P.S. Nici de proteine nu duceai lipsă din cauza asta.

Evoluţia ţi-a construit fiziologia şi structura chimică internă încât să fii 100% compatibil cu fructele.  Nu cu brânzica, nu cu ciorbiţa de perişoare, nu cu ciocolata.  Cu fructele.

Nu îţi ţin teorie degeaba, şi eu mănânc mâncare gătită, nici eu nu sunt raw vegan şi lucrez şi cu carnivori şi cu vegani, cu oricine vrea să îşi rafineze progresiv stilul de viaţă.

Însă deschiderea şi discernământul vin din înţelegerea ta ca organism, în primul rând, şi apoi a compatibilităţii tale cu restul alimentaţiei.

Când te cunoşti pe tine, automat înţelegi şi cum să jonglezi cu alimentaţia ta, încât să maximizezi lucrurile bune şi să minimizezi impactul negativ al unor alegeri alimentare neinspirate (sau inconştiente, le-aş numi eu).

Revenind la tine, ca specie frugivoră.

Celulele tale consumă carbohidraţi simpli şi oxigen.  Carbohidraţi simpli (sau zahăr viu), pe care îl luai din fructe. Şi oxigen, pe care îl iei şi acum din aer.  Celulele tale nu ard proteine sau grăsimi.

Înainte de a ajunge să folosească proteine sau grăsimi forţate de împrejurări (am folosit corect cuvântul ‘forţate’),  ele trebuie întâi să transforme acele proteine şi grăsimi în…zahăr, pe care apoi să îl folosească alături de oxigen ca material de combustie şi energie.

Deci, aşa cum toate drumurile duc la Roma,  în corpul tău, toate drumurile duc la carbohidraţi simpli şi oxigen.

Mai departe, pe firul poveştii noastre.

Tu ai fost proiectat să mănânci fructe, care abundă de fibre solubile.

A propos, fibrele solubile se mai numesc pre-biotice şi sunt papa bun pentru pro-biotice, adică pentru bacteriile sănătoase din intestinul tău.  Aviz amatorilor de produse cu probiotice din farmacie, când ai deja bucătăria bacteriilor bune sub nasul tău.  Mama ei de evoluţie, cum le-a gândit pe toate.

Aceste fibre solubile, care fac multe alte minuni în corpul tău, permiteau o eliberare treptată a zahărului viu în sânge, astfel încât celulele din corpul tău să fie hrănite constant şi eficient.

Deci prima mare lecţie pe care o ai de înţeles este că celulele tale sunt dependente de zahărul viu la fel cum sunt dependente de oxigen.  Aşa cum tu nu poţi trăi fără oxigen, la fel celulele tale nu pot trăi fără înfrăţirea carbohidrat simplu + oxigen.

A doua lecţie importantă este că zahărul acela primordial viu,  pe care îl adoră celulele tale, se găseşte în principal în fructe, ca hrană originară a ta.

Iar a treia lecţie cu un efect major asupra discuţiei noastre este că, datorită construcţiei tale frugivore, papilele gustative de pe limba ta pot sesiza doar carbohidraţii simpli, adică zahărul simplu,  dar nu pot sesiza carbohidraţii complecşi. Pentru că tu, în Natură, ai fi mâncat fructe, nu ai fi ronţăit boabe de grâu sau cartofi cruzi, pentru că nu ţi-ar fi plăcut la gust. Nu eşti proiectat nativ pentru acele alimente.

Bun, şi acum să revenim în timpurile noastre deştepte, cu tehnologie ce depăşeşte visele, dar şi cu ignoranţă în alimentaţie ce depăşeşte aceleaşi vise.

Unde se ascunde zahărul în alimentaţia ta? Oriunde vezi carbohidrat! Simplu sau complex.  Că este fruct, că este legumă, că este amidonoasă sau legumionasă, că sunt sticksuri sărate sau biscuiţi cu cereale, că  sunt chipsuri sau mămăliguţă, budică de tapioca sau rondele de orez.  Carbohidraţii sunt peste tot, şi este normal şi bine să fie aşa.

Problema apare la gradul de procesare a carbohidraţilor, care distruge fibrele şi creşte masiv viteza cu care zahărul din ei ajunge în sânge.

Iar cireaşa de pe tort, problema cea mai mare, ţine doar de tine şi este starea metabolismului tău. Cea care face ca tu să te îngraşi cu orice carbohidrat dacă tu, intern, ai arderi dezechilibrate.  Din fericire, asta rezolvăm în programele din Şcoala de Slăbit. Reglăm şi curăţăm metabolismul.

Revenind, când procesezi un carbohidrat, când faci o pâine, un cartof gătit, când ronţăi o napolitană sau te bucuri de o ciocolată,  toate acele alimente pline de carbhidraţi, nu mai au fibrele intacte, ce permitea zahărului să se elibereze treptat în sânge, încât să nu potenţeze îngrăşatul.

Majoritatea nici nu mai au fibre, cum sunt toate produsele cu faină albă, cu orez alb, biscuiţii, sticksurile, napolitanele, bomboanele, merdenelele şi toate bunătăţurile pe care le găseşti la orice pas.

Mâncând un produs care nu mai are fibre, nu mai are enzime, nu mai are viaţă, pe româneşte,  în sângele tău ajunge un val masiv de zahăr. Ce dacă tu crezi că ai mâncat ceva sărat?

O felie de pâine, aşa ne-dulce cum este ea,  are 2 linguriţe de zahăr,  doar din făina conţinută (başca zahărul adăugat în fabricaţie pentru gust).

Zahărul este peste tot, şi în ce mănânci dulce şi în ce crezi că e doar sărat. Nu ai cum să îmi arăţi un produs procesat şi sărat, excluzând produsele animale, care să nu aibă şi mult zahăr.

Aşadar, reţine regula: unde vezi un produs sărat, excluzând produsele animale,​acolo ai o grămadă de zahăr. Doar că nu îl simţi pe papilele tale gustative, pentru că este un zahăr complex, nu simplu (sau pentru că este bine ascuns sub cantitatea de sare).

Tu poţi simţi gustul dulce doar din carbohidraţii simpli, pe care nu îi găseşti în pâine sau biscuiţii săraţi.  Dar îi găseşti în orice simţi dulce:  ciocolată sau mere,  napolitate sau căpşuni,  biscuiţi cu cremă sau banane.  Unde e dulce, este carbohidrat simplu. Unde nu simţi dulce, e carbohidrat complex.

Ca să faci pace cu zahărul, trebuie să migrezi, pas cu pas, către alimente cu cât mai multe fibre, care să îţi permită acea eliberare treptată a carbohidraţilor simpli în sânge.

Şi aminteşte-ţi la fiecare pas: cu cât este mai procesat un produs, cu atât procentul de fibre se duce spre zero, pentru că focul le distruge.

Nu fugi de zahăr, pentru că este ca şi când ai fugi de oxigen. Este un non-sens.

În schimb, alege-ţi zahărul din ce în ce mai calitativ, mai viu, mai apropiat de Natură.

Şi când mă gândesc că ce am apucat să ating în acest articol pe tema zahărului nu reprezintă nici 1% din ce aş avea să îţi povestesc pe acelaşi subiect…

Înţelegi de ce te invit în Şcoala de Slăbit?

În programul de 90 de zile al Şcolii de Slăbit (www.scoaladeslabit.ro/90zile) şi în discuţiile zilnice de pe grupul privat al şcolii, apucăm să înţelegem foarte bine relaţia noastra cu zahărul şi să aducem armonie unde acum este neînţelegere şi teamă.

Zahărul este minunat când îl transformi în cel mai bun prieten al corpului tău.