Săritul Peste Cină Ajută sau Frânează Slăbitul?

Ce subiect drăguţ şi câte reacţii din categoria “dar eu am slăbit sărind peste cină” mă aştept să creeze.

În spatele unei astfel de decizii, de a sări peste o masă, stă intenţia ta.

Iar intenţia este, mai mereu “pentru că vreau să slăbesc”.

Aici este călcâiul lui Ahile. Despre această atitudine şi această abordare a slăbitului vreau să vorbim.

Hai să ne uităm la ce se întâmplă în corpul tău atunci când sari peste cină. Iar asta variază în funcţie de ce faci în restul timpului şi de stilul tău de viaţă.

A sări peste o masă, în special cina, poate fi un lucru minunat. Alimentaţia multora (persoanele de faţă întotdeauna se exclud 🙂 ) poate fi atât de “colorată”, încât organismul să spună mulţumesc pentru fiecare răgaz de care are parte. Cu atât mai mult dacă primeşte acel răgaz seara şi noaptea.

Dar, dincolo de impactul pozitiv imediat pe care îl are această abordare, de a oferi o pauză sistemului digestiv şi ficatului în special, există alte aspecte care pot întoarce lucrurile în defavoarea ta.

Corpul tău este un organism ghidat de instinctul de supravieţuire. Iar în Natură, supravieţuirea celui puternic înseamnă supravieţuirea celui mai adaptabil la condiţiile de mediu.

Aceasta este atitudinea corpului tău: în orice moment, scopul lui este să se adapteze cât mai bine la condiţiile de mediu, adică la tot ce faci tu, la tot ce îi oferi tu. Mai pe româneşte, orice ai face, organismul tău va încerca să facă din rahat bici şi să-l facă să şi pocnească.

Printre multele metode de adaptare şi eficientizare, reglarea ratei metabolice bazale se află în “linia întâi”. De ce? Pentru că tu funcţionezi pe bază de Energie. Energie pe care ţi-o iei, în cea mai mare parte, din alimentaţie.

Da, îţi iei energie şi din emoţii şi din practici spirituale gen yoga sau chiar din radiaţia solară. Însă acum vorbim de sursa aceea de energie care creează colăcei pe burtă 🙂

Rata ta metabolică şi viteza cu care arzi combustibilul celular depind, în mare măsură, de cât de activ eşti fizic.

Dacă eşti foarte activ, cu siguranţă altfel speli o pizza si o bere “scăpate cu prietenii” decât le spală o persoană sedentară. De asemenea, nivelul tău de activitate fizică intensă obligă organismul să ţină “furnalele” pornite, să ţină rata metabolică sus, pentru că semnalul pe care îl transmiţi este clar: fac multă mişcare, consum multă energie, deci am nevoie să arzi mult combustibil, care să-mi acopere necesarul zilnic.

În acest scenariu, în care eşti activ fizic şi sari peste cină, deci în care ajuţi corpul să ţină metabolismul la un nivel ridicat şi automat scazi aportul caloric prin omiterea cinei, garantat slăbeşti.

Reversul medaliei este următorul: dacă ai un organism echilibrat şi un pancreas ce reglează eficient glicemia din sânge, totul va merge şnur. Dar dacă ai episoade de hipoglicemie, te vor încerca foamea mare, irascibilitatea şi frustrarea. Şi va fi doar o problemă de timp până se sparge conducta cu “mănânc tot ce prind”.

Corpul îţi vorbeşte, indiferent că ai senzaţia că nu îl mai auzi. Trebuie să devii atent la cum te simţi şi la ce semnale repetitive primeşti.

Activ fiind şi dorind să sari peste cină pentru a slăbi, învaţă să rămâi atent la cum te simţi, la foamea care îţi dă târcoale şi la ce simţi că se acumulează în corp: oboseala sau energia? Aşa ştii că organismului tău îi prieşte sau nu această abordare.

Personal cred în alimentaţia regulată, în rutina simplă alimentară, iar în Şcoala de Slăbit nimeni nu sare peste masa de seară. Dar cum săritul peste cină este o practică des întâlnită, merită să-l discutăm.

Dacă a sări peste cină este o forţare pentru tine şi o faci “pentru a slăbi cu orice preţ” sau pentru a spăla un exces alimentar din timpul zilei, merită să încerci o cale mai sănătoasă.

Orice forţare împinge corpul, pas cu pas, spre o stare de dezechilibru intern

Iar foamea pe bandă rulantă, poftele mari de după amiaza, grăsimea suplimentară din corp, sunt consecinţe ale acestui dezechilibru.

Partea bună? Lucrurile sunt revesibile, în bine! Poţi în orice moment să începi să te echilibrezi şi să rezolvi problemele de greutate ce acum te deranjează. Fără să sari peste cină 🙂

Revenind, cei care sunt activi sunt avantajaţi din start, slăbesc mai uşor, iar a sări peste o cină nu le afectează rata metabolică, ci doar continuă să slăbească pe bandă rulantă. Energie să aibă şi glicemie constantă. Metabolismul lor rămâne foarte activ fix datorită sportului.

Dar ce te faci cu cei care sunt sedentari şi vor să sară peste cină, ca şi practică de slăbit?

Ce te faci dacă tu eşti sedentar şi ai gânduri de “nu mai mănânc nimic seara”?

Aici apare păcăleala.

Neimpulsionat de activitatea fizică recurentă, metabolismul îşi va adapta nivelul în funcţie de aportul tău caloric. Sportul ar fi împiedicat acest lucru, sportul ar fi ţinut arderile sus.

Dar cum tu eşti sedentar iar corpul tău eficient, reducerea arderilor metabolice este soluţia logică la situaţia creată de tine: Avem combustibil extern mai puţin şi arderi interne mici pentru că stăm pe scaun zilnic? Atunci hai să reducem metabolismul, să nu ardem gazul de pomană.

Aşa apar situaţiile neplăcute în care mănânci două boabe de mazăre pe zi şi tot nu slăbeşti. Nu slăbeşti pentru că nu eşti activ, pentru că nu convingi corpul să dea drumul la arderi mai abitir sau să se ducă după rezerverele de grăsime. Pentru ce să se ducă după grăsime, dacă tu stai tot timpul pe scaun?

Singurul motiv pentru care săritul peste cină merită şi este binevenit, este dacă ai mâncat prost la prânz sau ai avut un exces alimentar în acea zi, iar ficatul tău merită să fie lăsat în pace să gestioneze excesul şi să îşi tragă răsuflarea.

Dar ştiai că un exces alimentar poate pune la muncă ficatul tău pentru 3 zile neîntrerupt? Îţi dă puţin de gândit vis-a-vis de cât de rezistent, de robust, de capabil să gestioneze toate alegerile alimentare pe care le faci?

Slăbitul adevărat, slăbitul corect, ajută corpul să se echilibreze, să se regenereze, să întinerească biologic, să îşi mărească rezervorul de antioxidanţi, vitamine, minerale, să se debaraseze de lucrurile care îl ţin în loc, gen grăsimi, toxine, celule slăbite, colesterol, nisip, etc.

Slăbitul corect şi sănătos nu implică săritul peste cină, de dragul de a “echilibra balanţa” într-o zi sau ca practică recurentă din acelaşi motiv.

Slăbitul uşor de dus şi eficient se face cu mai multe mese pe zi, fără senzaţie de foame agasantă, fără strâns din dinţi, fără sacrificat cina şi fără spălat prăjiturile la sală. Cum se învaţă în Şcoala de Slăbit.

Paradoxul este că această cale de mijloc este cea mai greu de urmat. Pentru că este cea mai simplă. Cea mai rutinată. Cea mai lipsită de brizbrizuri. Cea mai solicitantă cu răbdarea ta. Cea mai puţin ….fulger.

Dar este şi…. cea mai eficientă la nivel profund. Cea care te schimbă în bine fizic şi psihic. Cea care te întinereşte. Cea care îţi aduce energia adolescentină pe care abia dacă ţi-o aminteşti. Cea care te responsabilizează. Cea care te învaţă ce este răbdarea. Cea care te aduce mai aproape de tine. Cea care te armonizează. Cu tine.

Este simplu, dar nu este uşor.

– Ramona