Cum Pot Consuma Fructele? Hai să Înțelegem – Partea 1 din 2

Cum se face că cele mai dulci şi mai gustoase alimente date de Natură, fructele, sunt pentru mulţi cele mai…”păcătoase”?

“Pe mine mă îngraşă”, “pe mine mă balonează”, “pe mine mă ia cu leşin de la stomac dacă mănânc fructe pe stomacul gol”.

Oare chiar este adevărat dictonul “tot ce este bun, ori îngrăşă, ori e ilegal, ori e luat”?

De-ar fi asta toată povestea, însă, în dulcele stil omenesc, lucrurile se complică.

Se ştie că fructele se consumă singure, dar apoi avem împărţeala pe subcategorii de fructe acide – subacide – dulci. Deci mănânci fructele singure, dar nu cumva să amesteci bananele cu portocalele sau graprefruit cu prune.

Mai mult, fructele se combină doar între ele, dar fructe sunt toate alimentele naturale care îşi poartă seminţele. Castravetele, aşadar, e un fruct. Vinetele sunt fructe şi roşiile sunt fructe. Şi fasolea verde, tot o naţie de fruct este.

Deci aş putea mânca pere cu roşii şi vinete cu struguri? Iar toamna aş pune în cămară compot de vinete sau magiun de ardei gras?

Am ameţit!

Iar cireaşa de pe tort este că într-un articol despre sănătate citeşti că fructele le consumi singure, în alt articol, pe alt site, citeşti despre beneficiile smoothie-urilor făcute cu fructe şi frunze verzi, iar în altă parte sunt lăudate smoothie-urile făcute cu fructe şi lapte vegetal.

În acest mod simplu, am ajuns să avem un mare ghiveci.

De fructe, bineînţeles.

Fă lumină în acest subiect, dacă poţi! 

Facem.

Când vrei să rezolvi o problemă, îţi trebuie un capăt de unde să o apuci. Iar colţul de care apuci fiecare aliment în parte este natura digestiei lui. Ce conţine acest aliment? În ce fel de mediu se digeră? În cât timp se digeră?

Când înveţi să priveşti fiecare aliment din acest unghi, înveţi să le pui pe toate la locul lor.

Aşa că, hai să facem lumină între fructele-fructe şi legumele-fructe, iar în partea a doua vorbim despre amestecul dintre fructe, frunze verzi şi laptele vegetal, că tot sunt la modă combinaţiile astea “chic”.

Cum îţi ziceam mai devreme, strict biologic, fructele sunt acele părţi ale plantei care poartă seminţele. Deci tecile de fasole sunt un fel de fruct al fasolei, la fel cum avocado-ul este un fruct mare cât o zi de post.

Noi ne-am obişnuit să facem împărţeala nu strict biologic, ci strict…gustativ. Şi, culmea, nu suntem departe de adevăr.

Împărţeala primară a fructelor, între “fructe” şi “legume”, o facem în funcţie de cantitatea de zaharuri simple pe care le conţin acestea.

Glucidele simple îţi dau acea senzaţie de dulce pe limbă, pentru că papilele tale gustative sunt proiectate să recunoască zaharurile simple. Pe care, întâmplător, le găseşti în ce cunoşti tu clasic drept fructe şi în miere.

Acesta este limbajul prin care Natura îţi spune că mănânci ceea ce îi trebuie corpului tău, în forma cea mai uşor asimilabilă. De aceea îţi şi plac fructele dulci şi te duci instinctual către ele. Corpul te recompensează cu plăcere şi îti spune “ai o bombonică din partea mea, ia o serotonină, ia nişte endorfine de plăcere, pentru că ai mâncat ce trebuie”.

Carbohidraţii complecşi, pe de altă parte, nu au gustul dulce, pentru că nu ai receptori specializaţi pe limbă, pentru ei.

Adică Natura nu te-a proiectat să îi identifici, pentru că nu se aştepta să îi consumi. Ei sunt un aliment complex, care trebuie spart până la carbohidraţii simpli , in intestin, şi abia apoi folosiţi în corp.

Tehnic vorbind, ai de 2 ori mai mult zahăr în cartofi decât în portocală, deci cartoful este mai “dulce”. 

Şi totuşi, portocala o recunoşti ca fruct, pentru că ea are zaharuri simple, iar cartoful are amidon, deci carbohidraţi complecşi, pe care nu îi simţi la gust.

Alte legume, cum sunt roşiile, castraveţii, vinetele, au foarte puţini carbohidraţi, şi aceia preponderent complecşi, deci nu poţi simţi gustul lor dulce. Doar unde este carbohidrat simplu simţi dulce pe limbă.

Dincolo de gustul lor bun şi aromat, împărţeala aceasta clasică între fructe şi legume, mai are o componentă importantă: timpul de digestie.

Întâmplator, ceea ce noi categorisim drept fructe, au şi un timp mic de digestie.

De ce?

Simplu, pentru că acei carbohidraţi din ei sunt deja simpli, nu mai trebuie să fie sparţi suplimentar, iar alimentul în sine este imediat biodisponibil. Avem timpi de digestie de 30-60 minute pentru fructe, din acest motiv.

În schimb, ce cunoşti tu drept legume, au carbohidraţi complecşi în majoritatea lor, care necesită spargere suplimentară, până la carbohidraţi simpli. Iar asta se adaugă la timpul lor de digestie.

Astfel că întâlneşti la legume timpi de digestie între 1-2 ore, în funcţie de structura fiecăreia în parte.

Noi ne-am sucit, ne-am învârtit, încercând să înţelegem de ce fructele sunt fructe şi legumele sunt legume, când Natura ni le-a pus direct pe tavă, fără prea multe întrebări.

Sunt dulci şi zemoase, omule? Da? Atunci sunt pentru tine. Uşor biodisponibile, uşor asimilabile, cu timpi mici de digestie.

Sunt lipsite de dulceaţă? Atunci clar nu sunt hrana ta naturală, deci corpul tău va munci un pic pentru a le digera şi folosi.

Descopăr amuzată că ştiinţa alimentaţiei şi biochimia, în ziua de azi, nu fac decât să confirme progresiv, în moduri alambicato-ştiinţifice, ceea ce Natura ne-a oferit din start: alegeri culinare sub nasul nostru, evidente, semnalizate în fel şi chip prin aspect, miros şi gust, doar, doar ne-o trage instinctul să le consumăm.

Oare care a fost primul om care s-a uitat la cartofi şi a zis: vezi tu tuberculii ăia? O să îi tai feliuţe, o să îi prăjesc într-o baie de ulei şi o să-i mănânc.

Ocolite sunt căile omului, pentru că ale Naturii sunt mereu drepte şi evidente. Numai nouă ne place, uneori, să mergem pe şapte cărări.

În partea a doua a acestui articol vorbim de “ocolişurile” cele mai recente în ale alimentaţiei sănătoase: smoothie-urile cu verdeaţă sau cu lapte vegetal.

Ne auzim curând,

– Ramona