skip to Main Content

Oare chiar te sabotezi? Ce se întâmplă când constați că nu ai suficientă voință?

De ce nu poți renunța la unele obișnuințe alimentare negative, sau te întorci la ele după o vreme?

De ce nu ai voință să faci sport sau să elimini zahărul din alimentație sau orice altceva ce știi deja foarte clar, la nivel conștient, din explicații științifice înțelese, repetate și chiar testate pe propria piele, că nu îți face bine? Că îți pune sănătatea în pericol? Că îți aduce rapid kilograme în plus?

Tu știi că vrei, însă voința parcă nu te ajută în acel sens.

De ce?

Doar atunci când vrei să ajungi la frigider ai suficientă voință? Unde dispare voința atunci când ai cu adevărat nevoie de ea?

De fapt ai voință, dar în unele direcții nu te poți folosi de ea. Haide să vedem care este cauza reală:

  • Voința este o funcție care ține de partea conștientă a minții tale. Ea poate rezolva deci doar problemele situate la nivel CONȘTIENT.
  • Obișnuințele negative create prin repetiție îndelungată reprezintă adeseori metode de protecție SUBCONȘTIENTE, create în momentele de stres crescut.

    Sunt alegeri realizate fără a fi conștienți, pentru a ne calma sistemul nervos suprasolicitat.

Jocul conștient -> subconștient scapă voinței!

Cauzele reale ale blocajelor pe care le întâmpinăm în ceea ce privește hotărârile noastre, se află cel mai adesea la nivel subconștient: este vorba despre amintiri și emoții reprimate, frici și rezistențe ce nasc în adâncurile subconștientului credințe limitative, adeseori false, însă deosebit de puternice.

Aceste credințe, ce sunt pentru subconștient de importanță vitală, ne împiedică să acționăm într-o anumită direcție și ne programează să facem lucruri pe care în mod conștient nu le-am vrea.

Răspunsul este simplu: nu poți acționa la nivel subconștient folosind voința, care este o funcție a planului conștient!

Iată un exemplu ușor de înțeles: Nu poți învăța să înoți dacă atunci când erai mic ai trecut printr-o experiență ce te-a speriat foarte tare în ceea ce privește apa, experiență pe care ai uitat-o, dar care acum face să ți se strângă inima cât un purice și să îți crească pulsul, ca și cum te-ai îneca, doar la gândul că ai putea intra în apă.

Teama s-a cuibărit la nivel subconștient și iese la suprafață fără multe explicații și menajamente când îți e lumea mai dragă, deși acum ești adult.

Un alt exemplu: dacă un om crede la nivel subconștient că un corp suplu va atrage atenția asupra sa, dar în trecut, atunci când i s-a acordat atenție aceasta a fost negativă, iar când a ieșit în evidență a fost fie agresat, fie folosit, fie umilit, fie certat sau pedepsit, va dezvolta obișnuințe prin care va evita să slăbească, cu toate că în plan conștient își dorește aceasta.

Teama de la nivel subconștient este mult mai puternică, până când acel om o conștientizează și apoi lucrează cu ea și creând resurse pentru a fi în siguranță.

Astfel de experiențe în care ne-am simțit amenințați nu țin neapărat numai de copilărie și nici doar de evenimente exterioare. Poate fi vorba de experiențe în care ne-a fost doar rușine sau greață sau ne-am simțit judecați, respinși, trădați sau abandonați.

Pot fi corelate cu lipsuri care ne-au durut și cu singurătatea pe care am resimțit-o, nevoi neîmplinite și sentimentul că alții ne-o iau înainte. Momente în care nu exista o amenințare asupra vieții noastre la modul real, însă interior ne-am simțit inexistenți sau aproape anihilați.

Sistemul nervos a intrat în stare de alarmă, a închis pentru câteva momente accesul la partea conștientă, care este mult prea lentă pentru situațiile de urgență sau în care suntem luați prin surprindere și a trecut la reacții involuntare, de supraviețuire și mai apoi de liniștire, blocând o parte din experiență la nivel subconștient.

Ce este de făcut atunci când voința pare blocată într-o anumită direcție?

Așa cum spuneam, noi credem că în acele momente ne sabotăm, însă de fapt, ne protejăm. Credința limitativă care ne face să credem și să resimțim că suntem în pericol, că „pierdem” ceva sau că avem nevoie să ne protejăm, își are originile la nivel subconștient.

Prin urmare, noi ne aflăm la subsol (în planul subconștient), iar voința este la etajul 1… sau 10! (nivel conștient).

Firește, dacă eu sunt la subsolul clădirii și vreau să deschid o ușă situată la etaj, pot să vreau mult și bine. Nu voința este problema, ci faptul că sunt încă la subsol.

Oricât m-aș lupta și aș încorda voința, nu voi putea deschide o ușă care se află în alt plan. Este nevoie să urc de la nivel subconștient la nivel conștient ca să pot să îmi folosesc voința.

Cum se aduce o credință subconștientă la nivel conștient concret?

Credințele limitative subconștiente pot fi identificate prin interogare plină de compasiune și astfel sunt aduse în plan conștient. Acolo unde putem acționa pentru a le transforma.

Revenind la exemplul de mai sus, atunci când am adus la suprafață acea amintire generatoare de panică și deja știu la modul conștient că am trecut cândva printr-o experiență în care era să mă înec, pot să îmi ofer acum toate condițiile pentru a mă simți în siguranță mai întâi atunci când vreau să învăț să înot.

O sa îmi iau un instructor cu experiență, colac de salvare, prieteni care mă încurajează, voi intra la apă mică, nu o să mă arunc direct în valuri… etc.

Soluția este deci să aducem la nivel conștient credințele limitative, create cândva din nevoia de a ne proteja sau integra într-un anumit mediu.

Iar odată ce am urcat la nivel conștient vom putea angrena voința, cu blândețe și inteligență, pentru a demonta acele tipare perimate.

Odată ce vom crea sentimentul de siguranță la nivel emoțional, vom fi liberi să dezvoltăm noi obișnuințe benefice.

Voința este un prieten de nădejde, dar la nivel conștient! Subconștientul este un protector, care nu ascultă de logică.

Creează programe de apărare, ce nu se supun voinței, ci instinctului și doar sentimentul de siguranță îl dezarmează.

Dacă încercăm la infinit să ne angrenam voința pentru a deschide ușa de la subsol, acolo unde nici nu există voință, vom cheltui multă energie și nu vom progresa mai deloc. Ba chiar vom ajunge la concluzia că suntem slabi, leneși, etc, ne vom răni emoțional și mai mult și mecanismele de protecție se vor întări. Ne vom simți demoralizați și blocați.

Cele mai noi descoperiri din neuroștiință și psihologia vindecării adicțiilor au reușit să demonstreze ceva minunat pentru specia umană: nu suntem nici răi, nici leneși, nici slabi.

Subconștientul încearcă să ne protejeze de ceea ce a rămas neprocesat, pentru că avem nevoie să fim în siguranță spre a ne dezvolta.

Nimeni nu poate construi ceva pe nisipuri mișcătoare.

Există unele obiceiuri alimentare la care vrei să renunți de mult timp și nu înțelegi ce îți scapă, de ce unii pot, iar tu încă nu?

Întreabă-te dacă ai deschiderea să mergi mai în profunzime pentru a descoperi resorturile tale interioare.


😤 Te-ai săturat să simți că te lupți în zadar cu kilogramele și că mâncatul îți scapă de sub control?

Ai impresia că te iau pe sus poftele si crezi că nu ai voinţă, dar lipsa de control alimentar pe care o resimți mai ales în perioadele stresante nu are ca motiv lipsa voinței.

Cea mai “acceptabilă” şi mai des întâlnită dependență este dependenţa de mâncare, de obicei nesănătoasă.

Poftele alimentare nu sunt deloc întâmplătoare și în absența susținerii emoționale adecvate, oricâtă voință am avea, aceasta ne scapă până la urmă de sub control, iar kilogramele în plus se încăpățânează să rămână.

🙅‍♀️ Stop mâncatului emoțional și greutății scăpate de sub control

Dacă ești gata să eliberezi emoțiile dureroase ale trecutului, ce au rămas blocate și ascunse în profunzimile subconștientului tău și îți sabotează în mod repetat comportamentul alimentar, silueta, sănătatea şi relaţia ta cu tine, noi, Ramona Tintea (fondatoarea Şcolii de Slăbit) şi Alina Dospinescu (psiholog și terapeut sistemic de famile) ne-am unit inimile, forțele și experiența, pentru a te îndruma într-o călătorie de 90 de zile către ușurința de a te elibera de poftele incontrolabile, de mâncatul compulsiv şi de kilogramele ce nu doresc să te părăsească.

DESCOPERĂ NOUL PROGRAM – ELIMINĂ MÂNCATUL EMOȚIONAL

Unde dispare voința atunci când ai cu adevărat nevoie de ea?

Back To Top