Skip to content

Uleiurile Omega. Care, de unde și cât?

Grăsimile, în funcţie de saturaţia lor (stabilitatea), sunt saturate (solide) sau nesaturate (lichide, neprocesate).

Uleiurile nesaturate (instabile şi lichide) cele mai cunoscute sunt Omega-urile 3, 6 și 9.

Trebuie să recunoşti că omul, când aude cuvântul  ”Omega”, nu contează de care, reacţionează aproape automat. A, clar, e bun, îmi trebuie.

Este adevărat, îţi trebuie, dar cât?

Întotdeauna, reperul ia-l din natură.


În Natură, tot ce este grăsime concentrată (nuci, seminţe), se află în recipiente mici, în general acoperite de o coajă dură, care sunt disponibile doar sezonier.


Spre deosebire de pepenele roşu, care este mare şi e un semnal clar că se mănâncă cu camionul, nucile sunt mici şi greu de spart, semn clar că nu se consumă în cantităţi mari.

Mama Natură îţi dă toate semnalele de care ai nevoie, trebuie doar să îţi readuci aminte limbajul ei.

Revenind la Omega-uri, începem cu Omega 6, pentru că este cel mai comun dintre toate.

Omega 6 are îl găseşti în majoritatea uleiurilor din comerț: floarea soarelui, dovleac, soia, porumb, strugure, susan sau uleiuri din alte surse. 

Omega 6 este foarte instabil, foarte sensibil la lumină şi temperatură şi reacţionează imediat cu oxigenul, râncezind uşor.

Dar, fiind foarte uşor şi ieftin de obţinut, este produs la scara cea mai mare, industrial.

Avem o problemă. Toate uleiurile menţionate mai sus se deterioarează repede. Totuşi, dacă ai observat,  sticlele pe care le vezi în magazine, cu uleiuri de floarea soarelui, strugure, susan, unde sunt puse? La întuneric, în sticle închise la culoare?

Nu. Sunt toate în sticle transparente, sub neon, deşi pe etichetă scrie: a se feri de lumină.

Dacă uleiurile acelea are fi curate, extrase la rece, s-ar râncezi instant. Total neprofitabil pentru producător sau vânzător.

Ce e de făcut? Rezolvarea este simplă: pe noi (comercianţii) ne interesează să facem comerţ, iar produsul nostru să reziste cât mai mult pe raft, să nu se deterioreze.

Cum facem asta?  De saturat, nu îl putem satura, pentru că se solidifică uleiul, aşa cum spuneam în articolul de ieri.

Aici facem un mic ocol tehnic.

Orice grăsime naturală de pe lumea asta are o structură moleculară în formă de V, de la victorie.  Termenul tehnic este ”formă cis” a grăsimii respective.

Enzimele digestive din orice organism viu, de la bacterii la corpul uman, pot desface (digera) doar această formă Victorioasă.

Însă, dacă elementele naturale, lumina, bacteriile, pot să digere uleiul respectiv, nu e bine! Se deteriorează, se alterează, iar producătorul are un ulei perisabil care râncezeşte uşor. Interesul lui este să conserve cumva acel ulei.

Hai mai bine să găsim o soluţie să păstrăm forma lichidă (deci să nu saturăm uleiul ca să nu se solidifice), dar nici să nu mai râncezească sau să mai fie sensibil la lumină, temperatură şi alţi factori naturali. Adică să găsim pentru acest ulei o formă pe care nicio bacterie de pe lumea asta nu o poate ataca.

Motiv pentru care, uleiurile sunt tratate termic şi rafinate, pentru a desface acea formă V, într-un I prelungit. I de la Învins.

Aceea este ”forma trans” a grăsimii respective, pe care nicio bacterie de pe lumea asta nu o mai poate digera, nici o enzimă nu o poate ataca. Evident, nici corpul tău.

Tu cumperi cu încredere un ulei de struguri din raft, deşi a stat nealterat în lumina neonului, dar în realitate, te alegi cu un ulei pe care nu îl poţi digera.

Ce face corpul tău cu el, când îl consumi?

Hai să te întreb altceva.  Dacă ai în casă nişte valize cu care nu ai ce face şi de care nu te poţi descotorosi, ce faci cu ele?

Le pui în debara, undeva sus, unde nu te incomodează.  Undeva cât mai departe de centrul debaralei, unde ţii tu lucrurile folositoare.

Aşa face şi corpul tău. Va depune acele grăsimi cât mai departe de centrul debaralei, cât mai departe de organele vitale. Le va depune pe colăcelul burţii, departe de organele vitale, pe şolduri, pe braţe, începând de la exterior, de la “cât mai departe”, înspre interior, pe măsură ce se acumulează. Oriunde i se pare corpului tău că este mai inofensiv să depoziteze lucrurile de care nu poate scăpa acum.

Tu eşti supărat că ţi-a crescut burtica, dar corpul tău nu a făcut decât să te apere. Ai fi preferat să depună grăsimile acelea în ficat sau în jurul inimii?  La un moment dat, cu insistenţă, ajunge şi acolo. Din fericire, lucrurile sunt reversibile. În bine.

Uleiurile trans le iei din uleiurile rafinate, din tot ce înseamnă gogoşică, tot ce înseamnă patiserie, tot ce înseamnă produs care conţine şi grăsime şi are perioadă mare de garanţie.

Ştii foietajele acelea fragede şi delicioase care, literalmente ţi se topesc în gură?  Ce tipuri de grăsimi crezi că au? Din cele cu Victorie sau din cele cu Înfrângere ?

Iar oriunde vezi produse cu viaţă lungă de raft, dacă mai scrie şi “fără conservanţi”, ai toate şansele să te uiţi la un produs cu multe grăsimi trans sau cu grăsimi hidrogentate, pe care nicio bacterie nu ţi le mai consumă. Că doar nu degeaba are viaţa aceea lungă de raft.

Știi că dacă laşi o cutie de margarină în soare, peste un an de zile o găseşti în aceeaşi formă? De ce oare?


Dacă doreşti surse sănătoase de Omega 6, înmoaie şi consumă seminţele de floarea soarelui, dovleac, susan, nuci.  


De ce înmuiate? Citeşte până la capăt şi înţelegi.

Trecând mai departe, uleiurile Omega-9 sunt reprezentate în primul rând de uleiul de măsline.  Ce are el foarte bun? Este stabil, şi la temperatură, şi la lumină (sursa: documentarele doctorului Walter Veith), suferă mai greu “transpoziţii trans”  şi vine cu o grămadă de antioxidanţi la pachet.

Uleiul de măsline începe să formeze formaţiuni trans după aproximativ 2 ore de gătit, ceea ce contează masiv pentru gătit. Îl poţi folosi cu încredere.

Cele mai bune pentru gătit rămân uleiurile saturate, însă nu oricine găteşte cu ulei de cocos sau palmier (la uleiul de palmier există şi nişte componente mai puţin sănătoase)

Cum alegi un ulei de măsline bun?

Conform dr. Călin Mărgineanu, trebuie să urmăreşti următorii parametrii:

  • raportul grăsimilor mononesaturate/polinesaturate să fie mai mare de 6;
  • cantitatea de grăsimi polisaturate sa fie mai mică de 13 g/litru

Ultimul şi cel mai pretenţios tip de omega este Omega 3 şi îl găsim în principal în uleiul de in alimentar. Este de departe cel mai instabil dintre toate şi cel mai fotosensibil şi termosensibil.

Un fapt interesant este că celulele sistemului nervos au în componenţă peste 60% grăsimi de tipul Omega 3. (dr. Călin Mărginean)


Uleiurile de tip Omega 3 sunt foarte recomandate pentru creier.


Acum legat de întrebarea: dacă peştele este cea mai bună sursă de Omega 3 de pe lume, înseamnă că Natura a dat chix. Pentru că înseamnă că vaca şi elefantul au fost nedreptăţiţi.  Pentru că eu nu am văzut încă elefanţi la pescuit.

Dar Natura nu dă chix niciodată. Îţi poţi lua surse foarte bune de Omega 3 din semințe de in și din seminţe de cânepă. Nu e nevoie să mergi la pescuit.

Știi de ce miroase peştele a peşte? De la Omega 3. Omega-ul 3 este cel care dă peştelui mirosul său specific.  Iar dacă tu cumperi un ulei de in curat şi nealterat, va duhni a peşte de te va linişti. Dar va fi minunat de sănătos 🙂

Deci, dacă există suplimentări de omega-uri, nu de Omega 6 trebuie să te preocupi, pentru că eşti expus peste tot, ci de Omega 3 şi Omega 9, unde se întâmplă cel mai uşor deficienţele.

Poţi consuma cu succes toate seminţele şi nucile pe care ţi le oferă natura, să le înmoi şi să le ronţăi pe îndelete.

Știi de ce se înmoaie nucile şi seminţele?

Răspunsul se află tot în sânul Naturii. Care este scopul unei nuci, al seminţelor? Să dea naştere următoarei plante, următorului copac.

Pentru asta, sămânţa ce pică din copac, trebuie să reziste destoinic până prinde teren fertil şi umiditate propice. O plantă nu poate şti în avans când se va întâmpla asta. Astfel că, toate seminţele şi nucile sunt precum frumoasa din pădurea adormită.

Toate conţin ceea ce se numesc inhibatori enzimatici, un nume softicat pentru nişte substanţe care blochează procesul germinării. Astfel ca sămânţa să nu germineze pe teren arid, ci pe un teren unde umezeala este din belşug şi condiţiile sunt perfecte pentru încolţit.

Dacă tu consumi nucile şi seminţele aşa, neînmuiate, aceste substanţe ajung în intestinul tău,unde vor inactiva, la rândul lor, enzimele digestive cu care intră în contact. Doar se numesc inhibatori enzimatici.

Din fericire, tu ai destule enzime şi nu simţi vreo diferenţă. Dar acum, dacă tot ţi-am dat detaliul acesta, parcă te pune un pic pe gânduri, nu?

Pentru a activa toate bunătăţurile din seminţe (şi s-a măsurat că valoarea nutritivă a acestora creşte de minim 3 ori după înmuiere), trebuie să le înmoi frumos în apă. Să simulezi terenul fertil de germinare.

Există un număr diferit de ore, în funcţie de tipul de sămânţă, dar, pentru că nu îmi place să mă transform în enciclopedie,  eu aleg o medie de 8 ore pentru toate tipurile de nuci şi seminţe.

Există 2 excepţii:

  1. seminţele de cânepă,  fiind decorticate, deci fără germene, nu mai are sens să le înmoi, pentru că inhibatorii erau în germene. Dar nu e bai,  te mulţumeşti cu o perfectă combinaţie de omega-uri 3-6-9 pentru corpul tău. (ştiai că seminţele de cânepă se ţin la frigider, pentru că sunt mai sensibile la suflet?)
  2. seminţele de in, care, deşi au inhibatorii la pachet, au şi nişte mucilagii de ţi-e mai mare dragul când le înmoi şi le simţi pe limbă. Cu ghilimelele de rigoare. Pe acelea îţi recomand să le râşneşti atunci pe loc, când le foloseşti, sau să le consumi aşa, ca să ocoleşti neplăcuţele senzaţii alunecoase de pe limbă.

Uite aşa, am ajuns să pricepem hramul grăsimilor, faptul că tot ce ai nevoie să faci pentru un aport sănătos este să te îndrepţi înspre sursele naturale crude (nuci, seminţe crude înmuiate), care vin şi cu antioxidanţii (conservanţii) la pachet.  Iar Natura a pus pentru tine în acele seminţe proporţia optimă de Omega-uri pentru bunăstarea ta.

Este simplu, este gustos, este la îndemână.

Ia zi-mi, înmoi mâine dimineaţă nişte nuci dulci româneşti? Nu multe, o mânuţă.

 

Back To Top