Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai…
Sunt Caloriile Toate La Fel sau Nu?
– Hai zi-mi că da, Ramona! Zi-mi că sunt măcar similare caloriile din îngheţată cu caloriile din salată. Mai vino şi cu veşti bune!
– Primul lucru ce-mi vine pe limbă să te întreb este: iar vorbim de calorii?
– Tu ai deschis subiectul!
– Eu am deschis subiectul, e drept, dar ştii de ce? Pentru că a gândi în calorii nu înseamnă doar “azi voi mânca 1700kcal, dintre care 800 la prânz”.
A gândi în calorii înseamnă să te uiţi la ciocolăţică şi să îţi spui: iau doar 2 pătrăţele, nu se pune.
A gândi în calorii înseamnă sa laşi garda jos, să te răsfeţi cu junk food, iar apoi să te gândeşti că “o dregi tu” la sală mâine.
A gândi în calorii înseamnă să bei cola zero şi să consumi batoane dietetice, dar de fructe, miere şi nuci să fugi pentru că îngraşă.
A gândi în calorii înseamnă să crezi că o felie de pizza şi 1 pizza întreagă sunt două lucruri diferite.
Mentalitatea caloristă este o dulce, discretă minciună, care te face să îţi furi singur căciula de ani de zile, în privinţa slăbitului şi îngrijirii personale.
Revenind acum la diferenţa dintre calorii, dacă arzi un lemn sau arzi un cauciuc, ambele lucruri vor genera căldură, corect? Dar unul din combustibili va mirosi minunat şi romantic, iar celălalt te va umple de fum negru din cap până-n picioare. Îţi jur, ambele au aceleaşi calorii!
La fel se întâmplă în corpul tău. Ce contează mai mult, dincolo de capacitatea calorică a unui aliment, este “fumul”, reziduul metabolic generat. Iar intuiţia îmi spune că ai vrea în corpul tău să arzi doar lemn de brad, frumos mirositor, iar nu cauciuc negru şi urât.
Celulele tale consumă carbohidraţi simpli şi oxigen. Da, carbohidraţii de care tu poate fugi mâncând pământul, sunt lemnul tău de brad, care miroase dumnezeieşte când îl arzi.
Mergând mai departe cu această analogie, dacă îţi ofer un amestec de brad şi cauciuc, în care mai adaug nişte smoală şi câteva picături de vanilie pentru aromă, şi ţi-l ambalez frumos de-l sorbi din priviri, ţi-ar plăcea să arzi această combinaţie drept combustibil personal?
Intuiţia îţi spune că va arde ineficient, incomplet, va genera fum negru, îţi va murdări pereţii casei, iar mirosul de brad şi vanilie nici nu se va simţi. Nu, mulţumesc, nu mă atrage aşa o combinaţie.
Hai, te rog, doar o felie! Arde doar o felie! Nici nu se cunoaşte!
Asta faci tu, din obişnuinţă şi din neînţelegerea lucrurilor, când gândeşti în termen de calorii. Pui egalitate între lemnul de brad şi cauciuc, între aroma de brad şi fumul negru ce îţi murdăreşte casa.
Când arzi în sobă lemn de brad (carbohidraţii din fructe şi legume), obţii ca şi produşi reziduali dioxid de carbon şi apă. Fie, obţii şi nişte acid lactic dacă nu ai aerisit suficient soba (adică dacă produci arderi anaerobe, în loc de aerobe). Aceşti produşi reziduali sunt inofensivi, sunt recunoscuţi de corpul tău, care este fericit nevoie mare că ai făcut cald în casă şi nici nu ai lăsat mizerie în urma ta.
Casa ta este caldă, curată, miroase frumos, ce mai, toată lumea e fericită.
Asta înseamnă alimentaţia simplă, cât mai apropiată, procentual vorbind, de Natură.
Când însă ieşi la restaurant cu prietenii la pizza, când cumperi gustări de la automatele de junk food, când dai iama seara în tot ce prinzi în frigider din motive de “vreau şi eu să simt că trăiesc”, ajungi să arzi acel mixt de lemn cu cauciuc şi smoală, care nu doar că arde incomplet şi nu te încălzeşte suficient, dar îţi umple casa de fum negru.
Fumul negru înseamnă ketone, acid uric, purine, acid fosforic, acid sulfuric şi alţi produşi reziduali neprietenoşi. Tu resimţi acest fum negru drept oboseală şi alte diverse afecţiuni. Mai puţin la tinereţe, mai accentuat pe măsură ce înaintezi în vârstă (adică pe măsură ce se adună straturile de fum pe pereţi).
Corpul tău are nişte reguli foarte simple
Instinctul de supravieţuire determină corpul tău să ardă încontinuu, orice are la îndemână, indiferent că va mirosi frumos sau nu în casă după aceea. El are nevoie să producă Energia necesară Vieţii.
Îl ajută când combustibilul primit arde eficient şi complet.
Îl încurcă atunci când combustibilul primit face fum şi arde incomplet, generând radicali liberi şi produşi toxici reziduali. Dar el va continua să ardă tot ce are la îndemână, pentru că încontinuu, casa ta trebuie să fie caldă, trebuie să fie Vie, trebuie să Fie.
Cu cât ceea ce mănânci este mai compatibil cu corpul tău, cu atât eficienţa calorică va fi mai mare, reziduurile metabolice mai inofensive, iar tu, ca organism, vei avea parte de o casă curată, luminoasă, aerisită şi frumos mirositoare.
Cu cât ceea ce mănânci este mai nepotrivit chimic cu ceea ce ştie corpul tău să folosească, cu atât murdăreşti pereţii, încarci ţesuturile de toxine, pierzi energie şi vitalitate şi scazi calitatea vieţii.
Nu contează aşa de mult câte calorii are un aliment
Contează ce va face corpul tău cu el. Va arde eficient sau nu acel combustibil? Va putea fi folosit drept material de reconstrucţie sau doar va încărca degeaba terenul intern? Conţine oare materiale cu care îţi menţii casa curată şi parfumată sau doar va contribui la deteriorarea chimică a mediului intern?
A te elibera de calorii înseamnă să înveţi să pui preţ pe fiecare alegere pe care o faci şi să scapi, o dată pentru totdeauna din capcanele de genul “mănânc doar puţin, nu se cunoaşte”. Pentru că nu există “murdăresc doar cu puţină funingine acest perete, nu se cunoaşte”.
Când înţelegi cum funcţionează corpul tău, alimentele prind culori şi arome:unele sunt curate, luminoase şi miros a brad, iar altele capată subit nuanţe cenuşii şi aduc izbitor de mult cu un cauciuc.
Poveştile din spatele nutriţiei sunt fascinante, când ajungi să le înţelegi. Creierul este acel mare gurmand, pe care trebuie să îl hrăneşti cu multe detalii tehnice, până să accepte simplitatea alimentaţiei naturale. Cât mai naturale.
Indiferent că eşti un gurmand înrăit sau un vegan atent la tot, există pentru tine următorul nivel de rafinament, energie şi siluetă pe care te pot ajuta să îl accesezi uşor şi definitiv.
Prin educaţie corectă, prin suport, prin atenţia pe care ţi-o ofer, prin comunicarea permanentă cu mine şi cu grupul de oameni care parcurg acelaşi drum ca tine.