Setează-te Mental Corect Pentru a Slăbi în Această Iarnă
Te cred. Îţi doreşti să slăbeşti, iar iarna aceasta este momentul perfect pentru a “lucra în tranşee”.
Îţi place ideea de a te găsi primăvara mai uşor, mai mulţumit de tine, mai cu zâmbetul pe buze. Te şi vezi acolo, nerăbdător să îţi cumperi haine mai mici, să te plimbi dezinvolt pe străzi, mândru şi mulţumit cum decurg lucrurile.
Te cred.
Te cred că îţi doreşti foarte mult.
Te cred că te gândeşti mult la asta.
Te cred că visezi să vină primăvara şi să te simţi pe stradă uşor ca o floare.
Secretul este următorul: nu contează cât este de important pentru tine. Contează cât este de urgent pentru tine.
Pentru că slăbitul este important, dar dorinţa de a mânca acea ciocolată, de a-ţi face acea poftă, de a scăpa de acel stres sau de acea plictiseală, sunt urgente.
De aici şi gândirea ”Lasă, mănânc acum, iar cu slăbitul văd altă dată.”
Până nu arde, până nu devine urgentă nevoia ta de a slăbi, vei ceda la tentaţii ca şi până acum, acuzând nemulţumit lipsa de voinţă şi sperând că, totuşi, mâine sau în altă zi, te vei mobiliza cum se cuvinte şi-o vei scoate la capăt. Că prea de mult timp o amâni.
Sunt 2 aspecte pe care trebuie să le faci când eşti faţă în faţă cu pofta alimentară, şi simţi deja că cedezi: imediat, întreabă-te dacă este urgent sau dacă este doar important pentru tine să slăbeşti.
Iar dacă îţi răspunzi că este urgent, atunci pleacă “de la locul faptei”. Repede, înainte să începi să negociezi cu tine, că iei doar o prăjitură, doar o înghiţitură, doar un colţisor.
În primul rând, după ce cedezi spunându-ţi că guşti doar un pic, tu nu vei fi scăpat de starea din spatele poftei. Nu vei fi satisfăcut de acea unică înghiţitură. Din contră. Vei fi frustrat pentru că mai vrei şi pentru că deja a trecut acel “gustat”. Aşa că cedezi şi îţi faci pofta până la capăt, negociind apoi cu tine, pentru liniştea mentală temporară, că vei relua lupta pe baricade…mâine.
În al doilea rând, ciocolata aceea, pizza aceea, mâncarea aceea divină, nu are cum să îţi aducă satisfacţie. Nu are cum să te facă să te simţi bine. Simţi confort câteva minute cât mănânci. Simţi plăcerea gustului. Simţi endorfinele. Dar mâncarea nu poate să îţi aducă satisfacţie, când tu eşti scindat mereu între pofta urgentă şi slăbitul important.
Slăbitul este o provocare psihică pentru că ai de depăşit astfel de provocări, pe bandă rulantă.
Deblocarea, mobilizarea, voinţa aceea neascultătoare, apar când decizi cât de urgent este acest proiect.
Dacă lucrurile sunt călduţe, dacă ţi-ar plăcea să slăbeşti dar simţi că încă nu este “grav” (grav fiind un termen pur subiectiv şi complet personal), dacă lucrurile nu te deranjează atât de tare încât să pui în vârful listei slăbitul, atunci ai toate justificările să cedezi la fiecare tentaţie şi să amâni ceea ce este doar un proiect drăguţ, dar atât.
Vei spune că nu este aşa, că te deranjează, dar că nu ştii ce să mai faci.
Realitatea, însă, este aceea simplă, francă, susţinută de mecanismele din Natură. Tu continui să alegi ceea ce este urgent, în defavoarea a ceea ce este important.
Dovadă că indiferent că eşti în mijlocul unei discuţii importante, dacă sună telefonul, te uiţi să vezi cine e. Este urgent să vezi cine e. Observi simplitatea mecanismului?
A slăbi nu înseamnă să îţi imaginezi că îţi trebuie o super voinţă şi o super implicare şi un super efort, pentru a face totul perfect, de acum şi până la destinaţie.
A slăbi nu înseamnă să te sperii de obstacole şi de greutatea procesului, înainte de a fi pornit efectiv la drum.
A slăbi nu înseamnă să crezi că “sacrificiu” scrie pe fruntea ta de acum încolo şi “strâns din dinţi” va deveni prenumele tău.
A slăbi înseamnă să începi. Acum. Fără să mai cântăreşti în fel şi chip lucrurile. Vei vedea din mers cum te adaptezi, cum îmbunătăţeşti lucrurile, de unde faci rost de energie sau timp pentru a te ocupa din ce în ce mai mult de tine.
A slăbi înseamnă să renunţi la perfecţiunea “comportamentului de dietă”. Vei greşi şi vei greşi des. Aşa, şi?
A slăbi înseamnă să pricepi că te vei mai întâlni cu mâncarea, şi că te vei întreba atunci şi acolo “Este urgent sau este doar important?”.
A slăbi înseamnă să pleci la drum conştient că nu poţi face totul din prima bine şi că cere timp să te adaptezi la noul regim.
Cere timp să îţi organizezi timpul. Cere timp să găseşti momente pentru mers la sală. Cere timp să îţi pregăteşti mai atent mâncarea. Cere timp să te obişnuieşti cu momentele de disconfort când pleci de lângă prăjituri ca din puşcă.
Cere timp să te obişnuieşti cu însăşi urgenţa procesului de slăbit.
Este urgent sau este important?
Aceasta este întreaga setare mentală pentru slăbitul din această iarnă.
Restul sunt detalii. Strategii eficiente pentru a slăbi mai uşor. Metode pentru a depăşi mai uşor tentaţiile şi a identifica şi satisface nevoile reale din spatele acestora. Atitudinea corectă pentru a nu te lăsa influenţat de momentele când te împiedici. Toate au sens şi sunt de două ori mai eficiente, doar în prezenţa setării mentale corecte.
Nu este stricteţe, fii sincer cu tine. Este ceea ce ai practicat de ani de zile, tot sperând că într-o zi vei răspunde “vreau acum”.
La fel de curând, te vei trezi de dimineaţă şi vei întâlni pe stradă precupeţii de mărţişoare.
Când a trecut şi iarna asta? Îţi spun eu: A trecut între “este urgent” şi “este important”.
Te sui în trenul urgenţei în iarna aceasta?
– Ramona
