Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai…
Schimbând Gândirea, Îți Schimbi Silueta
Schimbând gândirea, îmi schimb silueta?
Hmm… zic să nu mai pierd timpul şi să încep:
“Sunt frumos”
“Sunt slab”
“Sunt siluet şi sexy”
Ei, nici chiar aşa, dar nici departe de adevăr nu eşti.
Ironic este că forma fizică pe care o ai acum este propria ta profeţie.
Imaginea pe care o ai despre tine, lucrurile pe care le gândeşti despre tine, se află în spatele alegerilor tale alimentare şi dictează direcţia în care evoluezi fizic.
De ce? Pentru că nu tu eşti “la butoane” în acele momente când pierzi controlul alimentar.
Dacă tu erai la butoane, acest lucru s-ar fi văzut în oglindă, sub formă de mulţumire personală, de satisfacţie că eşti aşa cum doreşti să fii.
Nu eşti aşa cum ai dori, ci, din contră, continui să te sabotezi alimentar? Înseamnă că altcineva “te sapă”.
Cine este balaurul, mă întebi? Ei, nu l-aş numi balaur. L-aş numi cel mult un geniu neînţeles. Este subconştientul tău, cel care dictează o mare parte din alegerile pe care le faci.
Chiar citisem într-o carte despre psihologia vânzărilor cum că, atunci când cumpărăm ceva şi suntem convinşi că am ales raţional acel lucru, de fapt, subconştientul a ales, iar raţionalul vine cu justificări pentru ceea ce subconştientul a ales.
La ce îţi foloseşte ţie informaţia? Ooo, este informaţia care schimbă complet regulile jocului. Mai ales dacă eşti încă prins în iluzia că voinţa ar fi singura ta cale de a reuşi, în ceea ce priveşte slăbitul.
Cred că eşti obosit de episoadele reluate la nesfârşit, cu promisiunile de a te abţine pe viitor, de a nu mai face excese alimentare, de a te duce la sală, de a face lucrurile mai bine pentru tine, doar ca să cedezi ca un copil, când te întâlneşti cu tentaţia.
Cum era vorba ceea? Şi nu ne duce pe noi în ispită… pentru că găsesc şi singur drumul.
Subconştientul este trezorierul tău şi cel care te îmbogăţeşte sau te nefericeşte sufleteşte. Depinde dacă înveţi să îl respecţi şi să îi recunoşti puterea imensă pe care o are asupra rezultatelor din viaţa ta.
Este strângător ca o furnică şi înregistrează tot ce simţi, tot ce gândeşti, tot ce crezi. Mai ales despre tine. Este rădăcina alegerilor şi acţiunilor tale. Este cel care deţine 95% din energia ta mentală şi care preia controlul acţiunilor tale când ţi-e lumea mai dragă, în timp ce tu suspini în barbă şi spui “Nu am voinţă”.
De fapt, trebuie să spui “Nu am subconştientul bine direcţionat”.
Ştii care este expresia care se potriveşte cel mai bine interacţiunii cu subconştientul tău şi care te-ar scăpa de problema voinţei şi a autosabotării alimentare pe bandă rulantă?
Vorba dulce, mult aduce!
Dacă tu înţelegi şi aplici acest dicton, viaţa ta va înflori aşa cum acum doar dar visezi de pe margine. Vorba dulce, în relaţia ta cu tine, este cea care îţi schimbă viaţa, silueta, circumstanţele, rezultatele culese.
Dacă ce ţi se întâmplă acum nu îţi place, dacă forma ta fizică de acum te nemulţumeşte şi te amărăşte, dacă nu ştii dacă eşti mai obosit fizic sau psihic, pot să te întreb la sigur:
Ce relaţie ai tu cu tine?
Ce gânduri îţi adresezi?
Ce încredere de sine ai?
Ce satisfacţie de sine?
Vorbesc strict de planul alimentar.
Poţi să ai o voinţă de fier şi rezultate remarcabile în alte domenii, ce ţin de carieră, familie, capacitate de muncă şi de sacrificiu, iar pe plan alimentar şi al disciplinei personale alimentare să te simţi neputincios.
Dacă tu fizic, tot pendulezi între speranţă şi deznădejde, relaţia ta cu tine scârţâie şi acolo trebuie corectate lucrurile.
Până la farfurie, mai e mult.
E ca şi cum ai doi cai la căruţă, unul hăis şi unul cea. Raţionalul, ca un ponei cu ale lui 5% din totalul energiei tale mentală şi subconştientul, pe care îl alimentezi zilnic cu emoţii şi păreri personale, cu ale lui 95% din această energie mentală, trag în direcţii divergente.
Cine are mai multă forţă? Uită-te în oglindă.
Vrei alte rezultate? Trebuie să alimentezi zilnic, pic cu pic, subconştientul, cu altă informaţie, cu alte emoţii despre sine. De calitate. De armonizare. De acceptare. De dorinţă de bine. De relaxare. De blândeţe de sine.
Fă o analogie: Vrei să înlocuieşti conţinutul unui vas cu altceva? E suficient să torni în acel vas din noul conţinut, iar vechiul conţinut se va spăla progresiv.
La fel se întâmplă cu informaţiile pe care le-ai stocat despre tine, în subconştient.
Nu trebuie să începi să îți aduci osanale ca un rege. Trebuie doar să începi acum şi aici, unde te afli, încetând complet să te mai critici, să te mai desconsideri, să mai gândeşti urât despre tine, să te mai pedepseşti (inclusiv alimentar) pentru că nu eşti aşa cum ai fi vrut. Dacă te-ai observa, obiectiv, din exterior, câte injurii îţi aduci zilnic, vei înţelege de ce nu progresezi.
Pentru că forma ta fizică reflectă relaţia cu tine. Iar relaţia ta cu tine este plină de cicatrici. Este timpul să le vindeci, să te regenerezi.
Aşa cum o cursă de alergat nu începe la finalul cursei, la fel drumul tău de schimbare în bine, drumul tău către armonia de sine, către satisfacţia şi bucuria de sine, nu începe când vei fi slab şi disciplinat şi frumos şi devreme acasă.
Începe acum, în aceste tranşee vechi de ani de zile, în care te învârţi de ani de zile şi din care voinţa nu vrea să te scoată.
Începe cu tine, aşa cum eşti. Dacă eşti dispus să aplici, zilnic, un dicton micuţ şi totuşi măreţ: Vorba dulce, mult aduce.
Primul pas este să fii dispus să faci un lucru nou: să îţi accepţi realitatea curentă, fără critică.
Ştiu că îmi spui: ”Dar mă accept, aşa cum sunt, şi totuşi nimic nu se schimbă.” Nu te cred.
Ştii când te vei fi acceptat cu adevărat?
Când privirea ta din oglindă nu va mai da să fugă, pentru că nu îi place ce vede. Când nu vei mai fi sprinten în a fugi de autoanaliza personală. Când nu vei mai simţi durerea aceea în piept când te gândeşti la tine că nu eşti mai suplu, mai tânăr, mai plin de voință, mai energic, mai, mai, mai.
Durerea aceea este ceea ce transmiţi tu subconştientului. Şi ceea ce subconştientul te împinge de la spate să tot concretizezi.
Tu chiar eşti propria ta profeţie. Ceea ce gândeşti şi simţi despre tine, asta înfăptuieşti.
Cu cât devii mai repede conştient de ceea ce gândeşti, cum, când, de ce gândeşti aşa despre tine, cu cât intervii mai eficient şi întrerupi aceste mecanisme psihologice vechi şi le înlocuieşti cu unele cu adevărat folositoare, care să te ducă la destinaţie cu un zâmbet mare satisfăcut pe buze, cu atât mai bine pentru fericirea ta. Şi pentru dorinţa ta de a trăi altfel.
Este primul pas, pentru care nu există scurtături sau înlocuitori. Renunţarea la critică şi să începi să te împrieteneşti cu tine, să ai răbdare cu slăbiciunile şi defectele tale, să îţi acorzi şanse fără să scrâşneşti nemulţumit din dinţi, să te relaxezi în loc să te crispezi, să cultivi în tine lucrurile bune, vei începe să alimentezi schimbarea în bine, la nivel de subconştient.
Ce se întâmplă cu tine şi vrei să schimbi, cu toate etapele de du-te-vino între diete şi renunţări, cu toate încercările reuşite parţial sau eşuate din start, toate se schimbă în bine, atunci când schimbi gândirea şi când înveţi ce strategii de schimbare personală să aplici.
Sloganul Şcolii de Slăbit este “slăbitul este o provocare psihică, nu fizică” și deși principalul scop este satisfacţia pe planul slăbitului, la Școala de Slăbit vom apuca de coarne acel lucru care te tot sabotează:
Modul în care te gândeşti pe tine.
– Ramona