Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai…
Scapă de Efortul de a Te Abține de la Mâncare
Recunosc, îmi place foarte mult direcţia aceasta a articolelor, în care punem reflectoarele pe suflet. Pe sufletul tău.
Da, tehnica alimentară, modul de funcţionare a organismului, formarea discernământului alimentar sunt superbe de explicat şi de înţeles, dar ele sunt hrană pentru creier, nu pentru suflet.
Continui cu drag să scriu despre partea tehnică a nutriţiei, însă partea sufletească a slăbitului reprezintă un cu totul alt Univers. Fascinant de înţeles şi cel care aduce schimbarea la nivel profund.
Precum în ceruri, aşa şi pe pământ.
Precum în sufletul tău, aşa şi în corpul tău.
Cine îţi dă ţie ghes să dai iama în frigider, nu sunt creierul şi raţiunea, ci sufletul şi nevoile sale.
Fix aici apar durerile şi conflictele sufleteşti, când se ciocnesc cei doi titani din interiorul tău.
Când “ştii mai bine de atât”, dar îţi continui comportamentul autosabotor.
Mecanismele din spatele mâncatului fără control şi a lipsei de putere de abţinere par simple de înţeles, dar nu sunt uşor de combătut.
Pentru a le înţelege mai bine, hai să privim cum sunt create lucrurile în Natură.
Totul promovează Viaţa pe această planetă.
Tu, ca om, eşti ghidat la nivel profund, de instinctul de supravieţuire, la care se adaugă nevoile ce ţin de sufletul tău, cum ar fi exprimarea de sine, iubirea, conexiunea umană, realizarea personală, numeşte-le tu cum vrei, pentru că ţin de tine şi unicitatea ta.
Ce este comun, însă, tuturor, este instinctul de a căuta plăcerea şi a fugi de durere, în tot ceea ce facem.
Mâncarea este pro-viaţă, deci va declanşa plăcere în corp.
Ne place mâncarea, ohooo.
Căutăm mâncarea.
Ştiu, ştiu, chiar şi când nu trebuie 🙂
Dragostea este pro-viaţă, deci va declanşa plăcere în corp. Şi la propriu, şi la figurat. Nu ţi-e dor un pic de fluturaşii aceia din stomac? Ce erau, plăcere sau durere? 🙂
Stresul de la muncă este la capătul opus, nu promovează viaţa, ci este un mecanism de autoapărare. Va declanşa durerea în corp şi suflet. Am vrea noi să fugim, dar scapă tu complet de stres, dacă poţi.
Oboseala, iarăşi, nu e specific pro-viaţă, tu vrei să fugi de ea. În Şcoala de Slăbit reuşim să scăpăm de ea!
Instinctul de a căuta plăcerea şi de a fugi de durere este comun tuturor. Răspunsul la acest instinct este cel care ce ne diferenţiază şi generează comportamente diferite.
Unde bat cu asta?
Tu crezi despre tine că nu ai control şi că nu te poţi abţine să mănânci prostii.
În realitate, tu doar te laşi condus de instinctul acesta primar. Cauţi plăcerea şi fugi de durere.
De fapt, fugi de durere mai mult decât cauţi plăcerea.
Stai jos?
Ok.
Să continuăm.
Fuga de durere este mult mai puternică decât dorinţa de plăcere
Şi e firesc, e natural.
În Natură, să fugi de durere este un mecanism de supravieţuire. Să cauţi plăcerea, însă, este un mecanism de dezvoltare şi evoluţie.
Fără supravieţuire, nu există evoluţie. De aceea, fuga de durere este mai puternică decât nevoia de plăcere, pentru că prima este necesară pentru ca a doua să se poată întâmpla.
Între mâncat frăguţe pentru că sunt bune şi fugit de urs, mereu o să fugi de urs, corect?
Revenind la tine, pentru că eşti mai important decât aceste instincte ancestrale.
Ştiu că ciocolata aceea de la orele 16:00 sau sandvişul de seara sau pizza de la restaurant, îngheţata, ce vrei tu, nu sunt “wow, sensul vieţii mele”
Poţi trăi bine merci fără ele, dar nu vrei.
Sunt 2 factori care se adună când tu mănânci prostii: motivul pentru care vrei să mănânci şi motivul pentru care nu vrei să te abţii.
Motivul pentru care vrei să mănânci este legat de căutarea plăcerii, deci de nevoia de a simţi emoţii, de a simţi Viaţa din tine. Am vorbit despre asta în articolul dedicat poftelor de nestăvilit: Cum să Scapi de Poftele de Nestăvilit?
Motivul pentru care nu vrei să te abţii este mai puternic şi este legat de fuga de durere.
Te întreb: dacă îţi doreşti acum să mănânci ceva bun şi totuşi te abţii, îţi stă gândul numai la asta? Devii un pic frustrat, iritat, nu îţi mai găseşti locul? Ţi se strică toată buna dispoziţie?
Când voinţa ta îţi spune “abţine-te”, te pomeneşti în braţe cu un disconfort sufletesc de toată frumuseţea. Te gândeşti încontinuu la lucrul acela şi mai că ai mânca orice.
Iar dacă ai reuşit să te abţii până la capăt în ziua aceea, scapi caii cu următoarea ocazie, şi cu dobândă de data asta.
Cumva îţi recunoşti comportamentul tău de “mai bine mănânc acum ceva, că apoi nu mai am pace”?
Tu când alegi, nu alegi între plăcerea mâncatului şi satisfacţia slăbitului.
Nu alegi între plăcerea de acum şi plăcerea de mai târziu.
Acestea sunt alegeri raţionale, iar raţiunea este un teren frumos, minunat şi de cele mai multe ori nelocuit, când vine vorba de mâncare.
Tu alegi, de fapt, între plăcerea scurtă de moment sau neplăcerea lungă de după, dacă nu îţi faci pofta atunci.
De câte ori alegi să mănânci, tu ai decis că fuga de durerea de a suporta acea frustrare era mai puternică decât plăcerea pe care ţi-o aducea acel aliment.
Deci ai ales fuga de durere mai mult.
Cum rezolvi problema?
Dacă tu nu ai mai simţi durerea aceea, disconfortul acela, când te abţii, oare ţi-ar fi mai uşor să nu mai mănânci prostii?
Plăcerea mâncatului durează câteva minute. Durerea de a te abţine, durează ore, zile, nu are termen fix. Cred şi eu că cedezi.
Conştientizează, întâi, acest mecanism. Conştientizează că tu mai mult fugi de durerea de după, o dată ce “ţi s-a pus pata”, decât către plăcerea culinară în sine.
O dată ce ai simţit că este aşa, caută să înlocuieşti acea durere cu o plăcere.
Dacă în faţa ta se află o prăjitură divină, însiropată, delicioasă, dar ai de ales între a mânca prăjitura aceea şi a fugi la mare atunci pe loc, ai fugi la mare fără să clipeşti.
Caută soluţia potrivită pentru tine, astfel încât, după refuzul de a mânca prostioare, să nu te mai aştepte frustrarea şi disconfortul, ci o plăcere binemeritată.
Exact cum vorbeam în articolul despre poftele de nestăvilit (Cum să Scapi de Poftele de Nestăvilit?)
Caută să te aştepte după colţ plăcerea, iar nu frustrarea şi îndurarea abţinerii.
Este şi asta tot o alegere ce ţine de setare mentală, un alt subiect delicios de discutat.
Abia când ai înlocuit durerea abţinerii cu o altă plăcere, poţi să alegi, în sfârşit, pe picior de egalitate, între “plăcerea gustativă de acum” şi “plăcerea siluetică de după”.
Pune reflectoarele pe tine, fii atent la tine, la cum te comporţi, la ce simţi când mănânci prostii, la disconfortul abţinerii, conştientizează cât de mult cauţi plăcerea, ce tip de plăcere cauţi de fapt şi cât influenţează alegerea ta fuga de durerea abţinerii de la mâncare.
Elimină durerea aceea şi înlocuieşte-o cu plăcere, pentru că singură nu pleacă.
Florile înfloresc cel mai frumos când le scaldă lumina Soarelui!
La fel, sufletul tău are nevoie să se facă Lumină.
– Ramona