Înțelege Nevoile Sufletești din Spatele Dependenței de Dulciuri

Care este primul lucru la care visezi când îţi propui să nu mai mănânci dulciuri începând de acum?

“Ce bună ar fi acum o ciocolată. Plus că dacă iau neagră, nici nu se pune”

“Dacă îmi iau nişte biscuiţi? Pot să merg diseară la sală să compensez”

“Azi e o zi stresantă. Lasă, mai aştept şi azi, îmi fac o bucurie, iar de mâine o să fiu cuminte”

Ştiu că mai ştii şi altele, ţi-ai mai spus tu şi altele.

Imediat ce îţi propui să îţi impui o schimbare alimentară, mai multă disciplină, să îţi refuzi nişte plăceri, subit pofta ta pentru mărul interzis trece prin tavan.

Ca şi când pofta cea mai mare de dulciuri se activează fix când decizi că drumurile voastre se despart 🙂

Te-ai gândit vreodată de ce? Explicaţia este simplă şi superbă.

Creierul tău este o maşinărie fascinantă. Am citit într-o carte despre emoţiile umane şi funcţionarea creierului că, indiferent ce alegem, al nostru creier vine cu explicaţii care să justifice ceea ce deja am ales la nivel subconştient.

Stresul, momentul nepotrivit, nevoia de relaxare, mobilizarea ulterioară mai bună, toate poveştile pe care ţi le spui când alegi ceva, toate sunt justificări pentru o alegere pe care deja o făcusei la nivelul sufletului:  nu vrei să te frustrezi, nu vrei lipsuri, nu vrei să-ţi fie greu, ci vrei să te simţi bine.

Acum!

Nu mâine, nu peste 3 luni de regim, ci acum.

Scopul creierului nu este fericirea ta, ci siguranţa ta. Este un organ cu o vechime de 2 milioane de ani. În tot acest timp, supravieţuirea ta a fost principalul său rol. Într-o notă amuzantă, acum se pare că scopul lui este să-ţi dea bătăi de cap, de ajungi să faci pe dos decât ţi-ai propus.

Glumesc! Asta este doar interpretarea ta subiectivă.

Revenind, dacă scopul creierului este siguranţa ta, scopul sufletului este fericirea ta.

Partea conştientă a creierului tău, responsabilă cu voinţa, cu puterea de decizie şi cu raţiunea, deţine doar 5% din energia ta mentală.

Cine deţine restul de 95%? Subconştientul tău! Purtătorul de cuvânt al sufletului tău!

Crezi tu că cei 5% conştienţi ai tăi pot să stăpânească aşa, pocnind din degete, alegerile şi dorinţele restului de 95%?

Poate că în societatea modernă, minoritatea conduce majoritatea, însă în Natură, numerele şi procentele contează şi-şi fac parte-n parte!

Cei 5% ai tăi ştiu de alegeri raţionale, de voinţă, de strategii, de viitor, de sacrificii pentru a-ţi fi mai bine mai încolo.

Cei 95%, însă, ştiu doar de momentul prezent şi cer satisfacţie acum. Cer fericire acum!

Sufletul tău nu ştie de sintagma “Lasă că o să fiu fericit mâine, iar acum strâng din dinţi”
Sufletul tău caută şi doreşte fericire acum şi nu ratează o ocazie să îşi revendice drepturile.

Faptul că voinţa ta pare aşa uşor de depăşit ţine de supravieţuirea ta.

Voinţa ta, care spune că tu de azi nu mai mănânci dulciuri, ţine de raţional, ţine de acei 5%.

În stare de stres, nu voinţa deţine puterea, nu sistemul nervos central, ci sistemul nervos autonom, responsabil cu supravieţuirea ta, responsabil cu deciziile luate rapid şi instinctual, care măresc şansele de supravieţuire.

Ai avut 2 milioane de ani la dispoziţie să exersezi acest mecanism.

În stare de stres, conştientul este anulat ca şi factor principal de decizie şi preia controlul subconştientul, creierul reptilian, care deţine cele mai rapide răspunsuri şi care, în Natură, te-ar fi scăpat de pericol.

Care pericol? Când tu doar te simţeai stresat din varii motive?

Cu ce te ajută pe tine informaţia asta?

Simplu: nu te mai critica atât pentru faptul că voinţa ta se duce în cap când eşti obosit sau stresat. Bine, asta nu este o scuză pentru a continua un comportament greşit, ci doar te ajută să înţelegi că nu este un defect de-al tău, ci un program adânc înrădăcinat în ADN-ul uman.

Plus că voinţa este un muşchi care se lucrează prin repetiţie. Când ai fost ultima oară la “sală”?

Ce nu este însă în ADN-ul uman şi este complet alegerea ta este să fugi în dulciuri.

Ce spuneam mai sus? Scopul sufletului tău este fericirea! Fericirea, dulceaţa vieţii, nevoia de a simţi, de a-ţi exprima Sinele într-un mod cât mai autentic, cât mai liber.

În tinereţe, făceai asta natural! Ei, ce griji aveai tu atunci, o să spui!

Dă-l pe ”Nu” jos din braţe şi începe să îmbrăţişezi posibilitatea de a-ţi căuta din nou satisfacţia şi în altceva decât în mâncare, în dulciuri.

Mâncarea este un anestezic comod şi la îndemână, un drog ce induce starea de bine prin eliberarea de endorfine, iar dulciurile sunt campioane la declanşarea de plăcere sub impuls gustativ.

Mănânci dulciuri pentru că simţi nevoia să…simţi.

Plăcere.

Mulţumire.

Divertisment.

Fericire.

Viaţă.

Dar confunzi fericirea cu confortul. Mai mult, când mănânci, îţi scade energia mentală, acum mutată pe digestie.

Mintea ta, ce până mai adineauri zumzăia precum un stup de albine, pardon, un stup de gânduri, acum toarce ca o pisicuţă. Iar tu, da, tu, sufletule, simţi subit o mai mare relaxare, simţi un strop de pace.

“Aş, ce bine e, parcă am şi eu mai mult aer, parcă simt şi eu că trăiesc.”

Nevoia sufletească primară din spatele fugii în mâncare, a dependenţei de dulciuri în particular, este conştientizarea Sinelui, numită de mulţi maeştri spirituali drept definiţia fericirii.

Sinele se autoconştientizează doar în momentul prezent

Sufletul tău cunoaşte doar prezentul, pe când mintea cunoaşte doar trecutul ca şi bagaj informativ şi viitorul, ca şi teren nesigur, pe care vrea să-l controleze, pentru că vrea să te apere, să fii în siguranţă.

Conflict de interese sau completare armonioasă? Dacă fugi în dulciuri, este conflict la mijloc şi meriţi să depăşeşti momentul.

Dacă ar fi să numesc cele 2 axe ale fericirii şi pe care, dacă le înţelegi şi incluzi în viaţa ta, rezolvi şi dependenţa de dulce şi fuga în mâncare şi multe alte obiceiuri ce te ţin în loc, aceste 2 axe sunt:

În primul rând, fericirea este un proiect personal.

Nu ţine de partener, de lipsa acestuia, de copii, de părinţi, de job, de bani, de ţara în care te afli sau de orice altceva din exteriorul tău.

Nu, nu este un principiu flower power, este purul adevăr. Fericirea ta este responsabilitatea ta, indiferent că îţi sună un pic egoist.

Fericirea reală este generoasă, nu egoistă.

Iar al doilea lucru este că fericirea se exersează, întocmai ca o vioară. Deci nu ai incantaţii de făcut în oglindă , mantre de cântat şi creieri de spălat. Ai doar de exersat. Ai de privit şi partea bună, în tot ce se întâmplă,zi după zi. Iar la un moment dat, o să îţi dai seama cum se joacă jocul acesta. Şi pe acesta îl ai în ADN.

Poţi să vezi şi partea bună a lucrurilor sau poţi să te simţi special pentru drama colorată în care joci.

Poţi să îţi asumi curajul de a fi mai încrezător sau poţi să îţi plângi de milă pentru a simţi o formă de iubire şi atenţie din partea cuiva, fie doar a ta.

Poţi să îţi doreşti să cauţi zilnic gramul de fericire din viaţa ta sau poţi să te simţi ca un erou, un Atlas, care le duce pe toate pe umerii săi şi este unic şi valoros pentru acest lucru.

Egoul se hrăneşte cu suferinţa ta, cu drama ta. Pe când fericirea curată, generoasă, dizolvă egoul.

Explicaţia din spatele dependenţei tale de dulce este că nu îţi hrăneşti suficient sufletul cu “dulceaţă”.

Nu lipsa de crom, nu lipsa de alte minerale, nu perioada delicată a lunii, nu şeful, nu nevoia de odihnă, nu stresul, nu exteriorul.

De aceea, când vorbesc de slăbit, mereu am afirmat: slăbitul este o provocare psihică!

Slăbitul sănătos, autentic, responsabil, aduce fericire

Iar în fericire, nu e loc de dependenţe alimentare şi clar ego-ul pierde mult din teren.

Întrebarea este: eşti pregătit să îţi asumi proiectul personal al fericirii tale?

Dacă da, în Şcoala de Slăbit ne ocupăm de restul formalităţilor: cum scapi de dulce, cum slăbeşti, cum vorbeşti cu sufletul şi îl aduci în prim plan, cum împaci timpul limitat cu responsabilităţile şi multe altele ce acum par o dilemă.

Cauţi conştientizarea Sinelui în fericire sau în ego-ul care se hrăneşte din dramele tale personale? Aici se bifurcă drumul şi apar alegerile tale.

– Ramona