Macronutrienții – Partea 1 din 4 – Carbohidrații

Am început numărătoarea inversă! Mai sunt 10 zile până la lansarea Programului Slăbește în 90 de zile din 25 Noiembrie 2015.

Am ajuns cu seria noastră de articole la cele 3 componente de bază ale alimentaţiei tale: macronutrienţii.

Celebrii carbohidraţi, proteine şi grăsimi, pe care te invit să îi privim mai îndeaproape, să descoperim  fiecare ce hram poartă şi cu ce ocazie pe la noi.

Ieri ți-am promis că începem o nouă serie de 3 articole despre Macronutrienți. Dar în timp ce scriam la acest articol, mi-am dat seama că vor fi 4 articole. O să fie frumos, așa că hai să începem.

Natura nu creează lucrurile la întâmplare. Totul în corpul tău are un scop, fiecare celulă,  toate se îmbină armonios, conlucrează şi îşi împart sarcinile pentru a-ţi fi ţie bine.

Cea mai elementară întrebare ce îmi vine în minte este: de ce există aceşti macronutrienţi? Cu ce scop au fost ei creaţi şi de ce sunt diferiţi?

Organismul tău, privit în ansamblul său, are nevoie de o structură de susţinere, de combustibil pentru energie şi de toate funcţiile interne care definesc Viaţa pe care o manifestă.

Dintre aceste roluri împărţite grosier, carbohidraţii îşi asumă rolul de combustibil nativ pentru corpul tău.  

---

Carbohidraţii sunt hrana naturală a celulelor tale.

---

Dar carbohidraţi înseamnă şi mere, şi ciocolată, şi păine prăjită şi multe altele. Intuiţia şi bunul simţ îţi spun că nu sunt toţi la fel.

Pe câte căprării sunt împărţiţi carbohidraţii şi la ce foloseşte fiecare?

Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegi este că organismul tău nu foloseşte acesti 3 macronutrienţi în forma în care îi preiei tu din alimente. Corpul tău foloseşte doar cele mai simple componente. În partea a doua a seriei despre ordinea în care e bine să consumi alimentele îţi povesteam că alimentele sunt precum un castel din Lego, dar corpul tău nu poate folosi decât piesele individuale.  

Când vine vorba de carbohidraţi, te interesează în principal următoarele tipuri de jucării Lego:

1. Piesele individuale de Lego, care se numesc carbohidraţi sau zaharuri simple, pe care le găseşti în fructe, legume, miere şi pe care celulele tale le digeră cu zâmbetul pe buze.
2. Castele “digerabile”  de Lego, care se numesc carbohidraţi complecşi, pe care îi iei din legume, cereale şi tot ce este vegetal.
3. Castele “nedigerabile” de Lego, pe care nu le poţi desface, care se numesc fibre şi pe care le iei DOAR din produse vegetale.

Ştii ce văd eu din enumerarea de mai sus? Faptul că fibrele le iei doar din produse vegetale. Nu din cărniţă, nu din brânza gustoasă de la ţară.  Hmm, se aprinde beculeţul cu soluţia pentru constipaţie?  Nu? Ia mai încearcă o dată, te rog.

În ceea ce priveşte carbohidraţii simpli, la care trebuie redus fiecare aliment, pentru a putea fi asimilat şi folosit în corp, există 3 tipuri:  fructoza, glucoza şi galactoza.

Vom vorbi doar de primele 2, pentru că galactoza, parte componentă a lactozei (zahărul din lapte), nu o mai digeri ca şi organism adult, pentru că nu mai ai cu ce.  Despre lactate şi poveştile lui şugubeţe vom vorbi într-un articol dedicat.  

---

Fructoza şi glucoza sunt ceea ce corpul tău foloseşte drept combustibil.

---

Fructoza, pe care o găseşti preponderent în fructe şi miere, şi glucoza, pe care o găseşti în tot ce ştii că se încadrează la carbohidraţi, fie că e fruct, legumă, cereală, miere sau ce mai doreşti tu.

Iar pentru că aceşti carbohidraţi sunt folosiţi pe post de combustibil, hai să facem o analogie. Dacă ai primi în fiecare zi o sumă mare de bani, ce ai face cu ea? Bine, înainte ai ţopăi de bucurie, dar după?

Cel mai probabil, o parte i-ai cheltui, o parte i-ai pune într-un portofel şi o parte i-ai depune sau investi într-o formă sau alta, pentru viitor.

Fix la fel se întâmplă cu carbohidraţii cu care te hrăneşti.

Toţi, înainte de a fi folosiţi, sunt sparţi până la nivel de carbohidraţi simpli, iar apoi li se decide soarta:  o parte vor fi cheltuiţi în magazin (arderile tale curente celulare, pentru toate procesele din organism, de la respiraţie la procesul gândirii), o parte sunt transformaţi în glicogen (portofelul, care îți doreşti să fie cât mai încăpător), iar o parte sunt “investiţi” pentru viitor (în grăsime. Nu bun).

Cine decide care pe unde se duce,  către combustibil, glicogen sau grăsimi?  Mediul chimic intern al corpului tău,  furnalele tale (arderile tale metabolice) şi ficatul tău.

Despre furnale ţi-am vorbit deja şi îţi recomand să le mai faci o vizită, pentru că ele dictează cât de uşor slăbeşti şi cât de plin de energie te simţi.

Despre mediul chimic al corpului tău şi echilibrul intern acido-bazic, vom vorbi într-un articol dedicat. Este unul din subiectele mele de suflet.

Acum, revenind la banii aceia cash, răspunde-mi intuitiv:  în problema de mai sus, îţi doreşti un portofel cât mai larg şi un stoc viitor (grăsime) cât mai subţire, aşa e?

Ei, bine, pentru că fiecare subiect în parte merită un articol dedicat, acum îţi mai spun atât: pentru a putea transforma carbohidraţii în bani cash în portofel (glicogen), trebuie să fii bine hidratat  să ai un ficat curat şi muşchii bine tonifiaţi. Pentru că grosul acestui portofel se află în ficat şi în muşchi,  acolo depozitezi tu glicogenul, energia ta cash.

Portofelul tău are o capacitate limitată de stocare.  Tot ce depăşeşte această capacitate, se va depune pentru viitor.   Dar tu poţi mări acest portofel. Cum?

---

Cu cât eşti mai tonifiat, mai hidratat şi ai un mediu intern mai curat, cu atât poţi stoca mai mult glicogen.

---

Glicogenul este aproximativ 25% glucoză şi 75% apă.  Vrei energie cash din belşug?  75%  provine din apă. Îți amintești cum se bea corect apa?

 

Subiectul carbohidraţilor este complex la prima vedere, cu multe bucăţele de puzzle împrăştiate, dar foarte simplu de înţeles, odată ce reuşeşti să priveşti imaginea în ansamblu.

Astfel că acum te las cuminte cu aceste bucăţele de puzzle, iar mâine continuăm povestea, până când aud de la tine un “A-HA, acum se leagă toate!”  

Răbdarea e o virtute. Iar eu mă bazez pe tine că nu vrei musai toate răspunsurile dintr-o dată, doar ne mai vedem şi mâine, aşa-i?