Dragă Pizza, Te Las cu Bine, Eu Plec să Slăbesc

Când te bate gândul ăl’ rău, să te apuci să slăbeşti, primul lucru care-ţi vine în minte este la câte bunătăţuri trebuie să renunţi.

Adio, pizza!

Adio, ciocolăţică şi prăjiturele!

Adio, hamburgeri delicioşi şi snacksuri mâncate în voie!

Iar în loc, bine ai venit militărie, bine ai venit stricteţe, bine ai venit efort şi suferit de foame!

Deja simţi, aşa, cum ţi se scurge o lacrimă la colţul ochiului şi cum te transformi în călugăr, numai la gândul a ceea ce ai de făcut, ca să slăbeşti cum trebuie.

Cum să-ţi placă, cum să reuşeşti?

Hora este grea doar când o priveşti pe margine. Odată ce ai intrat în horă, descoperi că îţi place să joci, că te pricepi să joci şi că o să joci până rupi opincile.

Totul este în mintea ta şi totul este o problemă de perspectivă. Perspectiva celui care-şi suceşte gâtul tot uitându-se la cât îi de înalt muntele şi îi pică pălăria din cap versus perspectiva celui care-şi suflecă mâinile şi ia muntele la picior, fără prea multe întrebări, doar cu o hartă bună în faţă.

“Am încercat să ţin dietă. Am renunţat la dulciuri, alcool, pâine şi prăjeli. Cele mai urâte 4 ore din viaţa mea”.

Când priveşti lucrurile din perspectiva sacrificiilor necesare, totul devine o grea încercare.

Vorba aceea, din perspectiva tâmplarului, toate lucrurile seamănă cu un cui. Asta este el obişnuit să vadă.

Aşa şi tu, vezi doar sacrificii pe bandă rulantă.  De aici încărcarea emoţională, frustrarea şi, inevitabil, alunecările la vechile obiceiuri.

În slăbit, pardon, în slăbitul pentru totdeauna, trebuie să înveţi să priveşti lucrurile din perspectiva lucrurilor bune pe care le aduci în viaţa ta, străduindu-te să ignori vechile şi proastele obiceiuri, de care ştii că ar trebui să scapi, dar de care te leagă prietenii vechi.

Hrăneşte latura pozitivă a comportamentului tău, iar latura negativă va pierde progresiv din teren.

De exemplu: în loc să începi dimineaţa cu cafeluţa (nu, nu mă iau de cafeluţa ta), întâi bea un pahar, două, de apă pe stomacul gol, în timp ce apa pentru cafea este la fiert, şi abia apoi bucură-te de tabietul tău iubit.

Iar după cafeluţă, lasă iaurtul cu cerealele sau ouăle ochiuri la o parte. Începe cu nişte fructe gustoase pe stomacul gol, şi apoi , dacă mai ai loc, consumă şi altceva, la minim jumătate de oră după fructe.

Focusează-te pe micile şi bunele obiceiuri şi creşte-le

Fără să te uiţi la lucrurile pe care le ai de sacrificat. Alege-ţi în fiecare zi porţia agreată de tine de fructe şi legume şi fă-le loc în programul tău. Această abordare te va ajuta mental să simţi că nu faci sacrificii, ci doar… mici ajustări.

În loc să spui “Trebuie să renunţ la pizza”, spune-ţi: ”În seara aceasta, înainte de pizza, îmi fac o salată mare cât o zi de post.”

Ia vezi tu dacă mai încape acea pizza după. (nu, nu-mi răspunde acum. Răspunde-mi după ce este gol bolul de salată).

O abordare ingenuă de genul: “Eu am vrut pizza, dar vezi tu, nu a mai avut loc”, s-ar putea să te surprindă prin eficienţa ei.

La fel la prânz. În loc să te gândeşti că trebuie să te abţii de la mâncare pe săturate, alege-ţi întâi o porţie zdravănă de legume la grătar, de ciupercuţe, de ciorbă de legume, ceva dietetic, înaintea felului tău principal. Iar cu stomacul parţial încărcat, nu va mai fi o provocare să mănânci mai puţin din felul acela consistent şi gustos. Tu ai vrut, dar nu a mai fost loc 🙂

Cum rămâne cu sportul, zici?

Cum rămâne cu mişcarea versus orele tale de relaxare la televizor?

Priveşte sportul ca pe o temă, după care urmează răsplata. Ca să ajungi la canapea, trebuie întâi să treci prin sport.

Îţi promit că, faţă de plictisul care te încearcă de obicei când te aşezi pe canapea, acum, când trebuie să îţi meriţi acea telecomandă printr-o oră, o jumătate de oră de sport,  vei simţi cea mai dulce satisfacţie să dai drumul la televizor, după ce ştii că ai muncit pentru asta.

Înţelegi abordarea? 

Sunt trucuri care transformă sacrificiile în recompense şi vechile obiceiuri în lucruri care tot pierd teren, până la dispariţie.

Vorba ceea, tu ai vrut, dar nu a mai fost loc.

Slăbitul frumos se face în joacă, fără strâns din dinţi, dacă ştii cum “să te iei”, cum să vorbeşti cu mintea ta.

Natura te ajută în fiecare zi, pentru că pofta vine mâncând. Pofta de mâncare corectă, pofta de obiceiuri sănătoase, pofta de sport, pofta de acţiune, de schimbare în bine, toate vin din mers.

Este nenatural să crezi că mâine te trezeşti subit cu o poftă de a muta munţii din loc şi că o să te ţină acea stare. Buna dispoziţie, încrederea în slăbit, se formează din mers. Cu cât joci mai mult în horă, cu atât eşti mai bun.

Aşadar, ia tu condeiul cela în mână şi alege-ţi,din noianul de bune obiceiuri, cu care vrei să începi?

A renunţa la pizza nu este un obicei bun, este un sacrificiu. A introduce o salată maaare în programul tău zilnic, este un obicei nou bun.

A nu mai mânca ciocolată nu este un obicei bun, ci un sacrificiu. A-ţi cumpăra un dulce raw-vegan cu care să te răsfeţi o dată pe săptămână în loc de cioco, este un obicei nou bun.

A nu mai mânca seara pâine, nu este un obicei bun, este un sacrificiu. A începe să îti faci sucuri de legume şi a consuma minim o cană seara, pe stomacul gol, înainte de orice altceva, este un obicei nou bun.

Pricepi diferenţa?

Ce obiceiuri bune vrei să începi să ai, începând de mâine? Alege-ţi şi apoi nu te mai uita la restul. Cele bune să se-adune, cele rele să se spele.

Slăbitul este o provocare psihică, nu fizică. Iar mintea nu este aşa îndărătnică pe cât crezi, trebuie doar să nu o sperii prea tare fluturându-i sacrificiile prin faţă, ci să o păcăleşti frumos cu lucruri noi şi bune. Iar pentru restul… ei bine, tu ai vrut, dar nu a mai fost loc.