Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai…
Scapă de dependența de dulciuri – Partea 1 din 2
„Sunt dependentă de dulciuri”
„Am încercat fel de fel de diete, dar nu reuşesc. În primul rând dulcele e problema”
„Problema mea sunt dulciurile şi mâncatul excesiv în a doua parte a zilei”
„Zahărul e ca un drog pentru mine”
Şi tot aşa.
Iar apoi:
„Am vrut ieri să mănânc ciocolată, dar nu am mai putut, era prea dulce”
„Nu credeam că e posibil ca fiica mea să spună asta, dar nu îi mai plac dulciurile”
„Dacă îmi spuneai în urmă cu 3 luni că nu o să mai îmi placă dulciurile mele preferate, nu credeam o iotă”
Sunt aceiaşi oameni, acelaşi punct de plecare, aceeaşi destinaţie.
Care este secretul eliberării de dependenţa de dulciuri?
Mai ţii minte jocul acela din copilărie, cu maţele încurcate? Ce frumos era şi cu câtă bucurie îl jucam 🙂 Dar cum îl jucai? Cum reuşeai tu să desfaci maţele încurcate? Întâi înțelegeai cum s-au încurcat copiii în joc şi abia apoi începeai să îi desfaci.
DAR întâi ÎNŢELEGEAI!
Aşa că azi o să jucăm „dulciurile încurcate”
Primul lucru pe care vreau să îl înţelegi, primul „maţ încurcat” este că e normal, natural şi sănătos să îţi placă dulcele.
Dacă ai citit articolul despre carbohidraţi, atunci ştii că celulele tale mănâncă carbohidraţi simpli şi oxigen. Adică zahăr natural şi oxigen. Este papa bun şi ele nu doresc vreodată altceva.
Iar Mama Natură, pentru a te încuraja să consumi cât mai mult dulce, pentru că asta este hrana cu care tu, ca organism uman, te potriveşti chimic cel mai bine, a făcut următorul giumbuşliuc: a legat papilele tale gustative responsabile cu senzaţia de dulce, direct la centrul plăcerii în creier. Şi ghici ce, de câte ori mănânci dulce, se declanşează plăcere în corp, prin endorfinele si serotonina eliberate la comanda creierului. Ţine de instinctul de supravieţuire.
Creierul spune:
„AHA! A mâncat dulce, adică ce îmi trebuie mie şi ce le trebuie celulelor, deci hai să îl răsplătim cu un strop de fericire, ca să mai facă şi altă dată”.
Şi aici mă roade pe mine să mai laud încă o dată fructele şi să te încurajez încă o dată să „dai iama” în ele, măcar în fiecare dimineaţă.
Să te întreb ceva: dacă celulele mănâncă acei carbohidraţi simpli şi oxigen şi dacă oricum toţi carbohidraţii ajunşi în corp sunt sparţi până la nivel de carbohidraţi simpli, de ce laud doar fructele şi nu şi cerealele sau cartofii, care au carbohidraţi complecşi?
Răspunsul este tot în natură: creierul te răsplăteşte cu plăcere doar cănd mănânci lucruri cu care este perfect compatibil, care îi asigură supravieţuirea şi perpetuarea speciei. Motiv pentru care papilele tale gustative pentru dulce simt doar carbohidraţii simpli (pe care îi ai în fructe), iar nu carbohidraţii complecşi (pe care îi ai în cereale, orez, cartofi etc.)
Concluzia: tu te potriveşti cel mai bine, pe lumea asta, cu fructele!
Iar aceasta nu este o afirmaţie „negociabilă”, nu poate fi dată vreodată la întors. Este adevărul tău biologic.
Al doilea „maţ încurcat”
Ştiu că nu de dependenţa de fructe vrei tu să scapi, ci de dependenţa de dulciuri gătite în fel şi chip, cu mult zahăr, cu multe mirodenii şi cu multă fericire pentru suflet, de fiecare dată când le mănânci.
Ei bine, ce ţi-am povestit la „maţul încurcat nr. 1” este secretul pe care producătorii de dulciuri îl ştiu foaaaarte bine şi cu care te manipulează plini de meşteşug.
Ei îţi cunosc afininitatea biologică pentru dulce, dar mai ştiu ceva. Stai pe scaun acum, da? Bun. Să-ţi explic, atunci.
Intensitatea cu care creierul tău eliberează hormonii plăcerii în corp, când tu mănânci ceva, este dictată de un „termostat gustativ”. De exemplu: unii oamenii pot mânca foarte picant şi nu simt nimic, iar alţii reacţionează la un strop de piper, iar asta este dictată de „termostatul” lor gustativ pentru picant. Este nivelul la care se declanşează plăcere sau nu în creier.
Când stimulul gustativ este slab, nu se declanşează plăcere. Când stimulul gustativ este „la fix”, se declanşează maximul de plăcere. Când stimulul gustativ este prea puternic, se declanşează neplăcere.
Valabil şi pentru dulce.
Dacă termostatul tău pentru dulce este setat pe „înalt”, atunci tu ai nevoie de un gust dulce intens, pentru a-ţi declanşa plăcerea.
Normal că nu o să simţi subit fericirea cum te inundă de la nişte pere, dacă termostatul tău este setat de la ciocolată în sus.
Al treilea „maţ încurcat”
Termostatul gustativ este VARIABIL, MANIPULABIL şi UN PUNCT CALCULAT MATEMATIC! Termostatul gustativ, punctul la care se declanşează maximul de plăcere, se numeşte tehnic „punctul binecuvântat” şi este o combinaţie de dulce, sărat si gras.
Toţii producătorii de produse alimentare procesate știu de acest „punct binecuvântat” şi zumzăie precum albinele în jurul lui: CUM să îl nimerească mai „la fix”, pentru a declanşa maximul de plăcere clientului care consumă acel produs. Aşa se fidelizează clienţii.
Cum ieşi tu din asta? Cum desfaci tu „dulciurile încurcate”?
Ei, bine, deocamdată am înteles cum s-au încurcat, iar în articolul de mâine îţi voi povesti cum le descurci. Hai, mai rezistă un pic 🙂