Când spui dietă, spui imediat “mâncare mai puţină”, “calorii mai puţine”, “mai puţin zahăr”, “mai…
De Unde Reîncepi după Sărbători?
Ieri am primit un mesaj de la o clientă a Şcolii de Slăbit care, în ultimele luni, a lăsat garda jos şi a recuperat câteva kilograme pentru care muncise să le dea jos sănătos. Un lucru care se poate întâmpla oricui, indiferent de metoda aleasă pentru slăbit şi remodelare corporală.
Lavinia mi-a scris aşa: “Săptămâna aceasta mă voi reapuca de program, întrucât în ultimul timp mi-am făcut de cap. Simt că nu ştiu de unde să încep, cum să mă organizez. Simt că nu am timp şi nu ştiu de ce să mă apuc prima dată”.
Avantajul Laviniei? Ştie foarte bine ce are de făcut, de ce are de făcut acele lucruri, ce impact au asupra corpului acţiunile sale, ce s-a întâmplat în corpul ei cât timp a făcut alegeri mai puţin eficiente şi tot aşa. Per total, are avantajul discernământului corect alimentar.
Dezavantajul sau provocarea Laviniei? Exact motto-ul şcolii: Slăbitul este o provocare psihică, nu fizică.
Corpul nu are blocaje, nu este pedepsit cu un anume metabolism lent pentru vecie, nici nu se obişnuieşte cu un “regim” pentru ca mai apoi să nu răspundă la acel regim, sau alte credinţe limitative.
Foarte bună întrebarea Laviniei.
De unde reîncepi, când te simţi pregătit pentru asta?
Pentru că, dacă înainte de Revelion aveai impresia că simplul fapt că va veni anul nou, îţi va da aripi să faci schimbările mult dorite, acum te vezi pus în faţa faptului împlinit: a venit Anul Nou, a trecut momentul inițial, iar tu ar trebui deja să fi început treaba. Şi totuşi, ai început treaba?
Impulsul acela în care credeai, entuziasmul acela care sperai că te va inunda după Revelion, s-a topit foarte repede şi te vezi în aceeaşi situaţie ca înainte de Sărbători.
Eşti acelaşi tu, cu aceleaşi înclinaţii, cu acelaşi comportament, dar şi cu aceleaşi dorinţe de a rezolva problemă slăbitului.
Aşadar, de unde începi?
Când vrei să pleci într-o călătorie, ieşi pe uşă şi o iei în ce direcţie vezi cu ochii sau întâi aranjezi un pic lucrurile, te pregăteşti, încât să ajugi unde doreşti şi să îţi fie uşoară călătoria?
La muncă, în vacanţă, pe plan personal, oriunde ai ceva de făcut, ai tu nevoie să pui un pic de efort mental în procesul pe care îl ai de parcurs?
De ce crezi că slăbitul este altfel?
Dacă erai un robot sau o persoană nativ dotată cu o voinţă imbatabilă, atunci acum deja erai în plin proces de transformare şi nu mai căutai soluţii, strategii, motivaţie. Nu mai aveam această discuţie.
Nu te critica dacă nu eşti acea persoană.
Nici eu nu mă laud cu o voinţă ieşită din comun, dar mă laud cu o insistenţă ieşită din comun…şi asta m-a ajutat să obţin tot ce mi-am dorit.
Poate te ajută şi pe tine aceeaşi abordare.
De ce? Pentru că atunci când voinţa te lasă, dezamăgirea te pândeşte şi îşi ascute colţii.
Dacă devii insistent în mintea ta şi neimpresionat de propriile bâlbâieli sau stângăcii, mai devreme sau mai târziu, reuşeşti.
Cum crezi că învaţă un copil să meargă? Printr-o voinţă deosebită sau printr-o insistenţă deosebită dublată de instinctul reuşitei?
Deşi tu îţi doreşti ca totul să decurgă mai simplu, mai rapid, mai fără bătăi de cap, realitatea îţi dovedeşte că dezideratul tău cere muncă, cere răbdare, cere acele lucruri din tine care nu se obţin la un pocnit din degete.
Şi toate astea, pentru că nu ţi-ai putut face transplant de personalitate în noaptea dintre ani, încât de 1 ianuarie să te fi trezit alt om, cu altă voinţă, cu alt comportament şi, implicit, cu alte rezultate.
Dacă vrei să îţi schimbi viaţa şi silueta, trebuie să îţi schimbi ziua de azi. Fiecare zi de azi.
Plănuieşte pe termen scurt şi acţionează în paşi mici, uşor de realizat
A te limita la a visa, a tânji pe bandă rulantă după rezultatul final, te demotivează repede, deoarece nu este tangibil. A te imagina doar la final, când ai scăpat deja de acel surplus, când ai acea strălucire în priviri şi acea mulţumire în suflet, este ca şi când ai încerca să alergi o cursă începând de la linia de sosire, iar nu de la linia de plecare.
Punctul tău de plecare este cel de acum, aşa cum eşti acum. Ce poţi face tu pentru tine, în condiţiile date?
Nu te limita la a-ţi răspunde fugitiv în gând. Nicio clădire trainică nu a fost ridicată mental, ci proiectată pe hârtie. Paşii tăi săptămânali trebuie să se găsească într-un plan adaptat realităţii tale.
Când îţi alegi borne de atins din 7 în 7 zile, în slăbitul tău, vei simţi satisfacţia progresului şi vei căpăta energia sufletească ce te propulsează până la final.
Aşadar, cum începi? Cum reîncepi?
Simplu. Spune-mi, în ce fel ai putea fi mai bun, mai cum doreşti tu, de astăzi în 7 zile? Ce progres poţi face tu în 7 zile?
În planul alimentaţiei, în planul mişcării, în planul organizării, în planul îngrijirii personale?
Îţi atrag cu drag atenţia într-o privinţă: la capitolul “ce îmi propun să fac săptămâna asta” se dă bătălia cea mare pentru “opere ştiinţifico-fantastice”.
Dacă până acum ai fost sedentar şi te-ai anesteziat cu mâncare pe săturate seara, nu vei putea trece instant la 5-6 zile de sport intens pe săptămână şi ciugulit de vrăbiuţă peste zi.
Trecerea la noul tu o faci asumându-ţi dificultatea acestei tranziţii şi pregătindu-te psihic şi fizic pentru ea.
Nu poţi face încă 5 zile câte o oră intensă de sport? Nu ai timp? Eşti obosit? Şi ce dacă! Poţi face, oriunde poţi, 3 zile de sport, câte o jumătate de oră, pentru a-ţi aminti că ai muşchi, ai mobilitate, că eşti o fiinţă dinamică. În fond, trebuie să treci la început prin botezul febrei musculare, să simţi că “te-ai pus în mişcare” 🙂
Iar săptămâna viitoare, revizuieşti situaţia.
Dar alimentar, cum acţionezi?
Hmm.. să vedem, ce există în frigiderul tău? Ce bunătăţuri tentante se află ascunse în casa ta?
O curăţenie sună foarte eficient, ca să pleci curat la drum, fără iscoadele grăsimii aflate în calea ta.
Umple-ţi casa cu alimente bune, din care să îţi pregăteşti lucruri uşoare. Ţine minte: corpul tău iubeşte Simplitatea! Fructele, salatele, supele, mâncărurile uşoare şi combinaţiile simple şi corecte, toate sunt pietre de temelie în această transformare, pe care vrei ca, de data asta, să nu o mai faci “după ureche”.
Iar la serviciu, asigură-te că eşti “acoperit”, că ai soluţii curate la îndemână.
Poţi face un compromis şi să îţi cari mâncarea cu tine de acasă, poţi ţine mere în sertarul de la birou în loc de ciocolată, poţi să îţi faci ceaiuri bune în loc de capuccino.
Pic cu pic se face lac! Imaginează-ţi cum corpul tău se schimbă câte un pic în fiecare zi. Se schimbă în bine sau se schimbă în rău? Peste 7 zile vei şti ce ai ales.
Este simplu, dar nu este uşor. Pentru că, psihic, trebuie să adopţi atitudinea omului răbdător şi insistent, care alege progresul săptămânal, iar nu iluzia schimbării peste noapte.
Alimentaţie, mişcare, un gram în plus de organizare, asumarea unei stări sufleteşti de genul “mă voi obişnui cu această schimbare”, încrederea că şi tu poţi, scopurile săptămânale realizabile şi insistenţa unui pitbul. Realizabil?
Ce îmi spui de azi într-o săptămână despre tine?