Corpul de Primăvară se Construiește Iarna

Este o vorbă celebră în lumea slăbitului şi a fitnessului, care spune “Este nevoie de 4 săptămâni, pentru a observa tu o diferenţă. De 8 săptămâni pentru a observa prietenii tăi o diferenţă. Şi de 12 săptămâni pentru ca restul lumii să observe o diferenţă”.

A slăbi armonios, în favoarea corpului tău, prin energizare, prin întinerire biologică, prin regenerare celulară, nu este un hei-rup lacom, ci o muncă făcută cu cap. De aceea nici nu este pentru toată lumea.

Întotdeauna există tentaţia de a căuta scurtături, de a scăpa mai repede de problemă. Adică de a ocoli stresul pe care mobilizarea continuă şi efortul, le induc.

Dar cum nu există lift către succes şi trebuie să o iei pe scări…

Pe de altă parte, schimbă un pic perspectiva şi priveşte partea plină a paharului. Faptul că eşti nemulţumit de aspectul tău de acum este un mare avantaj. Gândeşte-te, dacă nu ai fi nemulţumit, nu te-ai mai gândi să acţionezi, să rezolvi problema.

Nemulţumirea ta poate fi combustibilul tău sau şeful tău. Sunt curioasă, până în prezent, care din cele două lucruri a fost?

Mentalitatea omului de succes, indiferent de domeniu, este aceea în care îţi pregăteşti din timp terenul, pentru tot ce vrei să obţii sau să ai. Iar apoi acţionezi. Zilnic. La noi în popor se spune simplu: a-ţi face iarna car şi vara sanie.

La fel se întâmplă şi cu slăbitul tău.

Este mai uşor să începi un proces de slăbire iarna, când totul “hibernează” în jurul tău, în timp ce tu eşti precum furnicuţa harnică, ce la primăvară o să culeagă nişte roade frumoase.

Te ajută vremea, pentru că în sezonul rece, arderile calorice cresc pentru a produce mai multă căldură şi a face faţă frigului.

Te ajută hainele multe aşternute pe tine, pentru că eşti micul tău Robinson Crusoe, care lucrează incognito la comoara proprie.

Te ajută sălile de sport mai libere, pentru că toţi dau buzna după Revelion sau în ajun de vară.

Te ajută timpul şi perioada anului, pentru că nu te grăbeşte nimeni, iar primăvara te poate găsi într-o altă stare fizică şi mentală.

Este un tren foarte tentant de luat, cel al slăbitului pe perioada iernii, doar că el nu se mişcă decât dacă tu te mişti.

În Şcoala de Slăbit avem o tradiţie cu kilogramele pierdute în luna decembrie, când toată lumea de obicei se îngraşă. Este o satisfacţie tare frumoasă, să slăbeşti de Sărbători, când toţi ceilalţi devin mai rotofei.

Unde este provocarea?

Provocarea este să priveşti dincolo de cuvântul ”sacrificii.” Pentru că, iremediabil, când spui slăbit, te gândeşti la efort, la abţineri, la implicare, la strâns din dinţi. De aici şi tendinţa de a amâna până luni, până după Revelion, până pe 1 ale lunii, când crezi şi speri tu că o să deţii acea capacitate de mobilizare necesară schimbării în bine.

Aceste obstacole sunt doar în mintea ta. Sacrificiile există doar dacă procesul de slăbit îl abordezi lacom, vrând să termini totul cât mai repede. Îţi imaginezi că tragi tare şi scapi repede 🙂 Ştii deja că nu funcţionează aşa.

În realitate, trebuie să tragi încet, constant şi cu răbdare. Corpul se schimbă din temelii, într-un proces sănătos de slăbit, nu doar la cântar.

Care este soluţia? Să nu mai asociezi începerea slăbitului cu un moment anume în timp, gen 1 ianuarie şi să elimini credinţa că va fi greu.

Priveşte slăbitul ca pe o schimbare a ta. A obiceiurilor tale. A educaţiei tale. A acţiunilor tale. Pentru toată viaţa.

Iar aici am eu o rugăminte la tine. Această ultimă propoziţie, “pentru toată viaţa”, citeşte-o drept “obişnuinţe bune pentru toată viaţa”, iar nu “abţineri pentru toată viaţa”.

De ce tot spun în Şcoala de Slăbit că slăbitul este o provocare psihică, nu fizică? Pentru că te temi de un duşman care nu există în exterior, ci este produsul minţii tale. Greul există dacă tu te uiţi în direcţia lui.

Revenind la iarnă şi la mentalitatea de succes, învingătorii văd oportunităţi acolo unde ceilalţi văd obstacole.

Vin Sărbătorile.

Cât de frumos s-ar schimba lucrurile pentru tine, dacă ai porni la drum, cu încăpăţânarea de a reuşi, de acum, de la începutul iernii?

Când toţi ceilalţi vorbesc despre sarmale şi Moş Crăciun, tu să ştii că până la Crăciun deja eşti cu câteva kilograme mai uşor, că starea ta de spirit va fi mult mai vie şi mai plină de chef de viaţă, ajutat de calea aceasta pe care ai pornit?

Poţi! Nu ai absolut nicio piedică în cale, decât propria ta inerţie şi impresia greşită că “în ajun de Sărbători” nu este un moment bun.

Dar, oare, 1 ianuarie este un moment mai bun? A funcţionat în trecut?

Dar 1 ale lunii?

Dar cu o lună înainte de ziua ta de naştere?

Observi cum totul este o proiecţie personală?

Încurajator, totuşi, dacă te gândeşti că temerile tale, credinţele tale despre cât de dificil ar fi sau despre cum nu poţi, sunt tot proiecţia ta.

Îţi spun un lucru: cel mai amuzant lucru pe care îl aud în Şcoala de Slăbit, în sensul drăgăstos al cuvântului, este “eu nu pot, la mine nu merge”.

Persoane trecute prin multe încercări de a slăbi, persoane care s-au îngrăşat la loc, persoane blocate cu slăbitul, care s-au obişnuit să creadă că la ele “nu merge”.

Totul vine din minte. Corpul poate slăbi, corpul nu a avut şi nu va avea vreodată o problemă în a scăpa de surplus, indiferent de “verdict”. Doar mintea este cea care trebuie reeducată.

Reeducată să accepte o abordare pro-corp, nu pro-oglindă.

Reeducată să accepte ritmul sănătos de slăbit, iar nu un hei-rupism impus de frustrările adunate în ani.

Reeducată să aplice şi să formeze noi obiceiuri, care întineresc şi subţiază corpul, nu care îl slăbesc cu preţul sănătăţii.

Reeducată să se mobilizeze zilnic şi constant, pentru că slăbitul autentic este un maraton alergat uşurel, iar nu un sprint de 100 metri.

Iarna vine cu un surplus de linişte. O linişte care ţie îţi permite să te mobilizezi în ritmul tău, să înveţi în ritmul tău, să aplici în ritmul tău, să te schimbi în ritmul tău.

“Da, ar fi fost drăguţ să încep acum să slăbesc…de n-ar veni Crăciunul… şi Revelionul… şi Valentines Day… şi Mărţişorul… “

– Ramona