Slăbitul Este o Provocare Psihică, Nu Fizică

Este unica şi cea mai importantă lecţie, pe care am tot confirmat-o de-a lungul timpului.

Slăbitul este, eminamente, o provocare psihică, iar nu fizică. În special pentru femei.

Corpul uman nu are oprelişti în transformarea sa.

Persoane tinere sau mature, active sau sedentare, sănătoase sau cu dezechilibre hormonale ce păreau un verdict al îngrăşării, cu copii sau fără, cu timp sau fără, au slăbit frumos şi s-au remodelat armonios, când au înţeles lecţia de mai sus şi şi-au asumat maturizarea, schimbarea, botezul emoţional al acestui drum al slăbitului definitiv.

Slăbitul este o provocare psihică.

Da, poţi porni la drum cu anumite avantaje sau dezavantaje, dar, mai devreme sau mai târziu, ajutat fiind de o alimentaţie şi o conduită sportivă adecvate (şi constante), corpul tău se dă pe brazdă. Fără excepţie.

De ce?

Pentru că este ghidat de instinctul de supravieţuire, care îl determină să caute mereu forma optimă de funcţionare, să vrea să repare tot ce se poate, să eficientizeze tot ce se poate, astfel încât viaţa ta să decurgă cât mai frumos, în condiţiile pe care i le oferi..

Unde apare provocarea?

Provocarea apare în comparaţia cu ceilalţi şi în aşteptările şi pretenţiile pe care le ai de la tine, şi mai ales, în intervalul de timp dorit de tine.

Legat de ceilalţi, întotdeauna va fi cineva care va slăbi mai uşor decât tine.

Întodeauna va fi cineva care este mai puţin ocupat decât tine şi care îşi permite să îşi aloce mai mult timp pentru sine. Întotdeauna va fi cineva mai puţin obosit decât tine, cu circumstanţe mai uşoare decât tine.

Cu ce te ajută pe tine acest lucru? Tu ai drumul tău şi provocările tale de depăşit. Iar provocarea ta eşti tu.

Legat de tine şi de aşteptările tale, forma ta fizică de acum, modul în care te îngrijeşti, în care te prioritizezi, reflectă direct relaţia pe care o ai cu tine.

Indiferent de programul tău, de responsabilităţile familiale, de timpul limitat versus activităţile abundente, adevărul franc rămâne că situaţia ta de acum este rezultatul facerii tale şi reflectă relaţia pe care o ai cu tine. Iar acest lucru nu este un verdict pesimist, ci cel mai mare avantaj al tău, pe care, dacă încă ai probleme cu greutatea, înseamnă că nu ai învăţat să îl foloseşti.

În articolele Şcolii de Slăbit, mă străduiesc să ofer cât mai multă valoare, să ajut oamenii să înţeleagă corect conceptul de sănătate şi faptul că slăbitul corect este doar o consecinţă a îmbunătăţirii sănătăţii.

Ce nu pot face, în schimb, este să fac lucrurile care trebuie făcute, pentru fiecare om în parte. Pentru că asta ţine de motivaţie, de setare mentală, de maturizare, de încredere, de….schimbare. Ține de latura psihologică, nu tehnică, a slăbitului.

Mă întreabă multă lume dacă ofer consultaţii private, iar răspunsul este mereu: “Doar celor înscrişi în programe”.

De ce acest lucru? Pentru că realitatea a dovedit că omul nu se schimbă peste noapte, ci are nevoie de timp şi de expunere constantă la un alt mediu, la altă informaţie şi la un suport constant, pentru a se schimba iremediabil în bine.

O şedinţă singulară este precum un duş proaspăt. Te simţi revigorat şi în formă. Te simţi mai în formă şi mai capabil să dai piept cu lumea.

Dar, aşa cum senzaţia uşoară de după duş nu durează o veşnicie, nici o discuţie motivantă şi elucidantă nu te poate ţine mult timp motivat şi cu garda sus. Este natura umană, iar omul învaţă prin expunere şi repetiţie. Nu degeaba se spune că repetiţia este mama învăţăturii.

Ce am creat în Şcoala de Slăbit este acel mediu propice schimbării, în care ofer oamenilor suport psihic şi tehnic, pentru fiecare provocare care le iese în care, în acest proces de transformare personală.

Dar, mai ales, le ofer acel mediu în care sunt expuşi la altceva. La acel altceva care le permite să se schimbe pentru totdeauna, nu doar pentru câteva săptămâni sau luni de zile.

Tehnicul se învaţă

Toată teoria şi explicaţiile frumoase din cursurile Şcolii de Slăbit, ajută la formarea unui discernământ puternic alimentar, ajută la formarea încrederii personale şi la decizia de a alege din ce în ce mai des ceea ce este bun pentru corpul tău, nu doar ceea ce este bun pentru limba ta.

Dar mereu, indiferent câte poveşti frumoase despre nutriţie, fiziologie şi sănătate povestesc în Şcoală, mereu întâlneam lait-motivul slăbitului: este nevoie de o setare mentală puternică şi constantă, care nu este uşor de accesat şi de menţinut.

Slăbitul este un carusel şi fiecare om este altfel, fiecare parcurs este altfel. Crezi că vrei să slăbeşti şi vrei să slăbeşti acum. Dar ştii că forma ta fizică de acum este propria ta profeţie? Arăţi aşa cum te judeci.

A slăbi înseamnă să te duci fizic şi psihic la un nivel de bunăstare superioară. Iar acel nivel cere un alt tip de relaţie cu tine, o altă imagine de sine, o altă “prietenie” cu sine.

A te gândi că o să îţi placă de tine după ce o să slăbeşti este unul din motivele care te sabotează acum şi care-ţi ţin visul departe de tine. Înseamnă să pui carul înaintea boilor.

Relaţia cu tine, blocajele emoţionale care te ţin în loc, care conduc la mâncatul fără control, modul dezorganizat sau inconstant în care faci lucrurile când vine vorba de slăbit, nemulţumirea de sine şi promisiunea că o să rezolvi tu lucrurile cumva, fără să ştii când şi de unde o să iei putere de a persevera până la capăt și, mai ales, senzaţia de copleşire, că ce îţi doreşti, acest proces de slăbire, este o transformare pe care, pur şi simplu, nu mai ştii cum să o faci, de unde să o apuci, ca să se întâmple.

Degeaba ofer oamenilor cele mai frumoase poveşti despre cum funcţionează corpul lor, ce înseamnă sănătatea, cum se slăbeşte corect şi eficient şi cum să se remodeleze armonios, dacă rădăcina, sufletul, nu este pregătit pentru o schimbare în bine şi revine la veşnicele şabloane emoţionale care îl ţin în loc.

Vorba ceea, teoria ca teoria, dar practica îţi dă de furcă.

Slăbitul nu ţine de voinţă decât într-un procent mic.

Slăbitul ţine de cât de pregătit eşti să fii mai bine cu tine.

Iar aici intervin ego-ul, povestea personală de care eşti ataşat (indiferent că este o poveste dulce sau amară), sindromul eroului neînţeles sau sindromul martirului (mai ales la femei), lipsa de organizare , lipsa de timp, senzaţia de oboseală continuă , fuga de a privi lucrurile în faţă, lipsa de răbdare, aşteptările nerealiste şi, per total, un mod de gândire care te ţine în situaţia în care eşti.

Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa. Iar slăbitul este consecinţa gândirii tale.

 

– Ramona