Slăbește Fără să Te Lupți Pentru Perfecțiune

– Vreau să fac lucrurile bine, pentru mine. Simt că e momentul, plus că vreau să mă simt din nou bine în pielea mea!

– Perfect! Când începi?

– Păi… azi deja am greşit, am mâncat aiurea! Deci încep de mâine, ca să fie “pe curat”.

“Mâine” este un tărăm de vis unde se află 99% dintre realizările şi reuşitele oamenilor.

Cel mai probabil, şi ale tale.

Paradoxul procesului de slăbit este că, cu cât eşti mai perfecţionist, cu atât îţi cresc şansele să “o dai în bară”.

Păstrăm în noi dorinţa de a face lucrurile bine. Dar dacă urmăreşti orice exemplu de succes, orice sportiv de performanţă sau om de afaceri de succes, orice om cu o viaţă împlinită sufleteşte, orice om care a reuşit să slăbească şi să se menţină, vei descoperi şablonul universal: lucrurile nu sunt perfecte, procesele nu sunt perfecte, noi nu suntem perfecţi.

Hei, dacă noi eram perfecţi, nu mai exista noţiunea de cură de slăbire.

Până şi un bebeluş care învaţă să meargă, întâi pică şi ratează de zeci de ori, până reuşeşte. Doar că este atât de micuţ încât nu are noţiunile de eşec, dezamăgire de sine şi, cu siguranţă, nu se gândeşte “data viitoare când mă ridic, sigur merg direct, fără să mă mai împiedic”.

Face parte din maturizarea personală, indiferent ce vârstă ai acum, să îţi asumi acest proces de transformare personală cu toate suişurile şi coborâşurile sale. Chiar în cadrul aceleiaşi zile.

Spune-mi, de câte ori ai amânat lucrurile pentru că “astăzi oricum ai greşit”?

Cât de mult te agăţi de ideea că mâine, cumva, în tine se va naşte o forţă care te va ajuta să faci toate lucrurile bine, să nu mai cedezi, să mergi la sală când îţi propui, să refuzi uşor tentaţiile care apar, să fii mai bine cu tine şi mai bun cu ceilalţi?

De câte ori dai nas în nas cu realitatea şi eşti nevoit să îţi accepţi condiţia de om, cu imperfecţiunile sale? Dar mâine, lasă, că o să vadă ea, viaţa, din ce aluat eşti tu plămădit!

Primul lucru pe care trebuie să ţi-l asumi din plin când vrei să schimbi ceva la tine este că vei greşi.

Aşa, şi? Ce dacă vei greşi?

A greşi nu este un motiv să capitulezi, să laşi lucrurile baltă, până data viitoare. Indiferent că data viitoare se numeşte mâine, luni, 1 ale lunii sau orice alt moment de început care-ţi sună ţie bine.

Când scapi telefonul pe jos, ce faci, îi mai dai şi un ciocan, de ciudă că oricum l-ai scăpat?

Aşa faci şi tu, când renunţi şi te adânceşti în greşeală, doar pentru că oricum ai greşit azi.

“Măcar să profit să îmi fac poftele, că mâine va trebui să schimb complet foaia”.

Şi uite aşa trec anii!

Perfecţionismul ţine de imaginea ta de sine, de neacceptarea de sine. Vrei să faci totul altfel, pentru că vrei să îţi dovedeşti că eşti altfel. Vrei să fii oricum, numai aşa cum eşti acum nu.

Simţi nevoia să te validezi tu, să te valideze şi ceilalţi, pentru a scăpa de această imagine de sine nesatisfăcătoare.

Există o vorbă frumoasă care spune:

“Abia după ce vei reuşi să te accepţi aşa cum eşti, abia atunci te vei putea schimba la nivel profund.”

Dar mai există o altă vorbă, şi mai şi, care spune: “Precum în ceruri, aşa şi pe pământ.”

Precum în interior, aşa şi în exterior.

Precum este imaginea ta de sine, aşa este şi reflexia ei în realitate.

Ce crezi tu despre tine?

Aici se reduce totul!

Şi de ce crezi ceea ce crezi despre tine?

Acolo este rădăcina nemulţumirilor tale, iar acestea duc la comportamentul pe care îl ai, pe planul alimentar, al încrederii în sine şi al lucrurilor pe care le manifeşti în exterior.

Indiferent cât de flower-power sună, adevărul este că eşti propria ta profeţie.

Nu, nu spun să începi să repeţi ca orbetele cât eşti de frumos, de deştept şi de suplu. Dar acceptarea de sine este oxigenul de care are sufletul tău nevoie, pentru a putea trece la nivelul următor şi pentru a ajunge tu la schimbarea dorită.

Bun, grăsun, înalt sau scund, şaten sau cu pistrui, acestea sunt coordonatele tale de acum, ia-le în braţe cu totul.

Aşa cum o cursă nu poate începe de la linia de final, la fel imaginea ta de sine nu se poate îmbunătăţi când vei fi parcurs deja o bună parte din drumul transformării. Nu stă nimeni să îţi numere greşelile, nu te aşteaptă nimeni cu lauri şi flori când faci lucrurile bine, dar nici cu spini când greşeşti.

Tu eşti singurul care pune presiune pe tine şi se scaldă în dezamăgire de sine atunci când greşeşti.

Schimbă foaia! Schimbă atitudinea, pentru că atitudinea dictează altitudinea!

Alege-ţi destinaţia şi nu te mai opri din drum, indiferent că te împiedici de 10 ori pe zi. Mai devreme sau mai târziu, vei învăţa să ocoleşti piedicile din afară, dar numai după ce înveţi să ocoleşti piedicile sufleteşti.

Perfecţionismul este modul tău de a bate cu pumnul în masă şi de a spune “nu mai vreau nicio piedică în drum, vreau drumul să fie curat, însorit şi frumos înmiresmat!”

Măria Ta, nu se poate! Drumul este drum şi vei avea porţiuni frumoase, dar şi o grămadă de hârtoape!

Când vei continua drumul început, chiar după ciocolata scăpată la prânz şi nu vei mai spune “reiau de mâine”, vei trece în tabăra învingătorilor.

Când vei înceta să te mai critici la fiecare pas şi vei avea răbdare cu tine, în fiecare zi, atunci vei pune bazele transformării definitive în bine.

Când vei înţelege că vorba dulce mult aduce, mai ales în relaţia ta cu tine, atunci nu vei mai simţi că te lupţi cu morile de vânt, ci vei avea puterea de a progresa în fiecare zi. Pentru că nu va mai fi nimeni să îţi stea contra, nici măcar tu.

Slăbitul este o provocare psihică, nu fizică. Când vei înceta să te lupţi cu tine, vei putea să te transformi în bine, la nivelul dorit de tine: fizic, psihic, emoţional.

În curând, în Şcoala de Slăbit te aştept cu un nou program, despre cum să depăşeşti blocajele mentale în slăbit.

Până atunci, însă, zic să ne bucurăm de noi şi de vara ce a început.

Ne auzim curând,

– Ramona