Sistemul limfatic, cheia sănătății tale

Sistemul limfatic este precum proverbialul elefant roz aflat în mijlocul sufrageriei. Cum a reuşit întreaga industrie a sănătăţii să îl ascundă, nu ştiu. Să îţi explic de ce spun că este un mare elefant roz.

În articolul trecut spuneam că dacă sângele este Moş Crăciun al celulelor tale, atunci sistemul limfatic este sistemul tău de canalizare.

Dacă sângele este jumătatea alcalină a jocului alcalin-acid din corpul tău, limfa este partea care se ocupă de acizi, de “treburile murdare”.

Cumva, lumea medicală, analizele, sfaturile medicale, se concentrează pe sfertul reprezentat de sânge şi ignoră limfa.

Când îţi faci analizele, le faci la sânge. Cunoşti persoane care au analizele perfecte şi, cu toate astea, nu se simt bine, sunt obosiţi, au migrene, imunitatea scăzută sau alte bucurii?

Este paradoxal că mereu se fac analize doar acelei părţi din corpul uman, sângele, care e forţat de însăşi supravieţuirea organismului să se autoechilibreze şi se ignoră acea parte de 3 ori mai mare, unde se adună, de fapt, toate.

Sângele “va sta şi în cap” pentru a-şi aduce parametrii de funcţionare cât mai aproape de optim. Abia când nu se mai poate reechilibra începi să vezi şi tu în analize, iar atunci înseamnă că sunt mai multe dereglate în corp decât vezi în acea analiză.

În schimb, limfa este calul de bătaie al sănătăţii tale. Este sistemul care le duce pe toate, locul unde se îngroapă gunoaiele sub preş şi apoi ne mirăm că nu ne merge bine.

Toate discuţiile despre slăbit, energie, răceală, mătreaţă, ar trebui să aibă drept punct central nivelul de curăţenie sau de congestie (încărcare cu toxine) al sistemului tău limfatic.

De ce spun asta?

Ca de obicei, hai să facem o analogie.

Corpul tău este casa ta. Este o casă minunată, pe care îţi place să o îngrijeşti şi în care vrei să ai de toate. De toate din cele bune.

Eşti un om harnic şi strângător şi ai multe hobby-uri, îţi plac operele de artă. Îţi place să colecționezi multe picturi cu pizza, covoare cu dulciuri, candelabre cu vin bun de ţară şi pâine proaspăt scoasă din cuptor, fotolii cu seri odihnitoare la televizor, dar aduni şi preşuri ţărăneşti cu zile lungi stresante la muncă sau grijile zilei de mâine.

Ce mai, eşti un adevărat muzeu şi le colectionezi pe toate.

Doar că, progresiv, ţi-ai aglomerat casa şi ai început deja să simţi. Nu mai ai loc să te mişti, imunitatea ta nu mai e cum era, oboseşti uşor şi nu pricepi de ce.

Începi să cumperi covoare persane cu vitamine şi minerale, multe tablouri cu suplimente, pentru că ştii că e bine şi tot nimic nu se întâmplă.

Corpul tău se aglomerează, abia te mai mişti printre atâtea achiziţii scumpe, te simţi greoi, nu ai loc să respiri şi crezi că soluţia este să continui să cumperi alte opere de artă cu suplimente. A apărut acum la televizor un candelabru care cică le rezolvă pe toate.

Ce este greşit în abordarea asta? Ce i-ai spune unui om care se comportă aşa? Nu, nu aia. Spune-i ceva folositor, da-i un sfat util 🙂

– Mai aruncă, omule, din vechituri, mai curăţă şi tu casa, că de-aia nu mai ai loc să respiri.

Aha! „Mai curăţă şi tu casa!”. Aici vroiam să ajung.

Kilogramele, oboseala, afecţiunile, sunt cauzate de o casă supraîncărcată, în care ai învăţat doar să aduci lucruri noi, dar nu ai învăţat să mai şi arunci ce-i vechi.

Zis şi făcut. Ai decis să cureţi casa. Cum începi, când tu ştii doar partea cu cumpăratul, nu te-a învăţat nimeni că într-o casă mai faci şi curat?

Soluţia pare simplă: nu mai cumperi toate giuvaierurile din lume şi mai mult, angajezi nişte menajere harnice să-ţi scoată casa basma curată.

În această serie de 30 de articole am încercat să îţi vorbesc fix despre încetat să mai aglomerezi casa şi de adus menajere în casă.

Regulile sunt simple, dar nu sunt uşoare.

Există câteva aspecte importante pe care trebuie să le ştii, dacă vrei să îţi cureţi eficient casa şi sistemul limfatic. Sau măcar să începi de undeva.

Una din diferenţele majore între sângele tău (bucătăria) şi sistemul tău limfatic (canalizarea) este că sângele are propria lui pompă, care îl circulă prin corp: inima. Indiferent că tu dormi sau alergi, pompa aceea funcţionează şi duce papa-bun la celule 24 din 24.

Limfa, însă, nu are o pompă de circulare, pe ea nu o mişcă nimeni….decât tu. Mişcarea mişcă limfa.

Spune-mi, poţi curăţa un covoraş de praf fără să îl scuturi ?(nu, nu ai aspirator). Poţi să scoţi praful din acel covor, fără să îl iei zdravăn şi să mi-l scuturi de-i sar fulgii? Nu poţi.

Fix la fel se întâmplă cu corpul tău.

Aşadar, primul şi cel mai elementar lucru pe care îl ai de făcut când vrei să cureţi sistemul de canalizare, este să începi să te mişti în mod regulat, plimbări, alergat, înot, sală, bicicletă, orice vrei tu, dar mişcă-te, scutură covorul de praf. Pentru că ţi-am zis mai sus: dacă tu nu mişti limfa, ea nu are pompă care să o mişte în locul tău.

A două diferenţă majoră este că, aşa cum spuneam în articolul trecut , sângele este jumătatea alcalină a poveştii noastre duale acido-bazică. Iar limfa trebuie să se ocupe de acizi. Care acizi?

Hai să mai înaintăm încă un pas, ca în filmul Inception (un vis într-un vis).

În corpul tău se produc 2 tipuri de reziduuri:

reziduuri digestive
reziduuri metabolice

Reziduurile digestive sunt ceea ce elimini tu dimineaţa în timp ce citeşti eticheta de pe şampon, şi reprezintă o parte minoră din totalul reziduurilor pe care le produci.

Grosul, însă, îl reprezintă reziduurile metabolice, adică ceea ce elimină trilioanele tale de celule. Iar ele elimină totul în limfă.

Aceste reziduuri sunt foarte acide, undeva în jurul pH-ului 3, adică peste 4 trepte pe scara pH-ului, adică de peste 10.000 de ori mai acide decât sângele tău.

Dacă îţi pun o picătură de acid pe piele, te arde, corect? Fix la fel se întâmplă cu aceste reziduuri celulare. Dacă aceste reziduuri ar intra în contact cu pereţii celulelor, i-ar arde, i-ar deteriora.

Motiv pentru care, limfa ta, sistemul tău de canalizare, are o consistenţă grasă, lipidică, pentru a îmbrăca aceste toxine şi a feri celulele (pe tine, de fapt) de la a fi arse de acizi.

Oriunde vezi inflamaţii în corp, acolo sunt acizi netamponaţi.

Îţi vine a crede că, într-o bună parte, grăsimea la care te strâmbi tu în oglindă, e acolo pentru a te apăra de prea multele toxine pe care nu le-ai curăţat din casa ta? Pentru că erai prea ocupat să cumperi tablouri, în loc să arunci ce-i vechi?

Ţie-ţi pasă de cum arăţi în oglindă, dar corpului tău îi pasă de cât mai îndelungata ta supravieţuire şi bunăstare.

Iar dacă trebuie să apeleze la grăsimi pentru a îmbrăca toxinele pe care nu le poate elimina, ghinion pentru bluza aceea frumoasă verde.

În cazul în care te-ai pierdut un pic în aceste detalii, hai să te ridic un pic pe un norişor şi să privim imaginea în ansamblu: sistemul tău de canalizare se umple din cel puţin 2 direcţii: din mâncarea ta (tablourile şi covoarele pe care le cumperi zilnic) şi din reziduurile celulare (pentru că celulele tale trăiesc, mănâncă încontinuu şi elimină încontinuu).

Cu cât mănânci mai acidifiant (hai că ştii la ce mă refer), cu cât eşti mai sedentar, cu atât încarci mai mult sistemul de canalizare.

Cu cât mănânci mai alcalinizant, cu cât faci mişcare mai des, cu atât scapi mai repede de toate vechiturile din casă şi ai loc mai mult să respiri.

Hopa… ţi s-a aprins beculeţul cu slăbitul ? Dar beculeţul cu sănătatea? Dar beculeţul cu energia? Dar beculeţul cu pielea luminoasă? Hai că străluceşti tot dintr-odată 🙂

Ştiu că îţi plac poveştile şi mie îmi place să ţi le spun, dar una este povestirea şi alta este responsabilizarea.

Iar eu vreau să te ajut să îţi iei soarta în mâini. Mâine vreau să punem reflectoarele pe tine.

Este minunat, este eliberator şi un pic înfricoşător, să ştii că totul se află la tine.

Iar dacă te temi un pic, gândeşte-te că atunci când erai bebeluş şi învăţai să mergi, nu te descuraja nimeni. Picai şi te ridicai, picai şi te ridicai, iar într-o zi, nu ai mai picat.

Alimentaţia ta, silueta ta, energia ta, sunt mersul nou pe care acum îl practici. Dimineaţa cu fructe, iar la prânz cu cartofi prăjiţi şi o prăjitură. Te-ai împiedicat. Dar a doua zi o iei de la capăt, cu apa şi cu fructele. Până când apare şi o salată în peisaj. Apoi un sport. Şi, vai, văd pe masă şi un suc de legume şi câteva nuci inmuiate.

Te văd mai stabil pe picioare, hai că poţi!

Este uşor să înţelegi ce ai de făcut. Este uşor să afli cum cureţi sistemul de canalizare, cum scapi de toate tablourile în plus, cum îţi renovezi casa sa strălucească lună.

Ştiai că în 6 luni, peste 60% din corpul tău este complet nou, indiferent că faci ceva sau nu? Wow, îţi dai seama ce oportunitate pentru tine? De acum în 6 luni, dacă ai pune osul la treabă, ce schimbare profundă în bine s-ar produce?

Dar cum să faci tu asta?

Uite cum, ai ditamai elefantul roz în mijlocul sufrageriei, nu poţi să-mi spui că nu îl vezi. Este Natura, este corpul tău care ştie deja ce are de făcut.

Doar, fă primul pas. Şi încă unul. Şi încă unul. Nu contează ce vârstă ai. O luăm de la zero.

Hai, hopa sus, măricel!