De ce Nu Se Spală Ciocolata cu Sport?

De ce nu se spală ciocolata cu sport?

Şi orice greşeală de alimentaţie, cu o oră în plus pe bandă?

Să vezi atunci ce buni am fi la matematică cu toţii.

Cineva, acolo sus, însă, face glume. Ai mâncat ce nu trebuie? Pe şolduri cu ele.

Ţii cură de slăbire şi ciuguleşti ca o rândunică? Hai să ne tragem la faţă, dar şoldurile să rămână la locul lor.

Ei, nici chiar aşa. Însă, într-adevăr, caloriile nu ştiu ce-i aia matematică.

Ne-am obişnuit să privim mâncarea, slăbitul şi îngrăşatul ca pe un joc al surplusului sau deficitului caloric, ajutându-ne de sport să ardem mai multe calorii dintr-o zonă sau alta.

Dar în acest film, nu există explicaţii pentru aceia dintre noi care mănâncă orice şi nu pun un gram (fiţi binecuvântaţi, spuseră majoritatea femeilor, printre dinţi).

Ei sunt excepţiile care întăresc regula?

Au un metabolism imbatabil?

Oricare ar fi explicaţia, sunt nişte norocoşi, zicem noi, oarecum resemnaţi.

În realitate, corpul tău ştie una şi bună: să îţi apere interesul, chiar şi când tu nu îl înţelegi.

Corpul tău nu vorbeşte matematică, ci chimie şi fizică.

Scopul lui este să îţi fie ţie bine, în măsura posibilului, indiferent de ceea ce faci. El face asta adaptându-se la orice stil de viaţă adopţi.

Tot ce consumi ca aliment, tot ce pui pe piele, ce inspiri, ce emoţii trăieşti, sunt hrană pentru corpul tău şi vor modifica structura internă a acestuia, chimic şi fizic.

În Natură, iar tu faci parte din ea, indiferent că trăieşti “timpuri moderne”, domneşte legea supravieţuirii celui puternic. Cel puternic nu este cel forţos, ci cel mai adaptabil la mediul înconjurător.

Indiferent câţi antioxidanţi se laudă că are, indiferent cât de neagră pe cerul gurii, pardon, pe cerul ambalajului, se zice că este, ciocolata contribuie la acidifierea internă a corpului tău, iar acest lucru are consecinţe dincolo de aportul său caloric.

Tu priveşti lucrurile din perspectiva calorică, organismul tău priveşte lucrurile din perspectiva supravieţuirii, adică a echilibrului acido-bazic intern.

Cât timp grăsimea (sub forma colesterolului şi a trigliceridelor) rămâne principalul tampon antiacid, foarte la îndemâna corpului tău, cât timp carbohidraţii de orice naţie ar fi ei sunt cel mai uşor de transformat în grăsime, tu trebuie să devii conştient de felul în care fiecare aliment îţi influenţează mediul intern.

Ce te ajută, ce îţi stă contra?

Pe româneşte: îngrăşatul şi slăbitul sunt potenţate mai mult de mediul tău chimic intern decât de calorii.

Orice te acidifică, va potenţa îngrăşarea, va potenţa transformarea carbohidraţilor în grăsimi, pentru autoapărare şi echilibrarea mediului chimic intern.

Orice te alcalinizează, va potenţa eliberarea surplusului, a toxinelor, va potenţa regenerarea şi reînnoirea celulară, deci implicit slăbitul.

Ciocolata, fie ea neagră şi bună şi gustoasă şi plină de magneziu şi antioxidanţi, contribuie la acidifierea internă.

Iar cum un cadou nu vine niciodată singur, cacaoa stimulează aciditatea gastrică şi conţine baze xantice, acid oxalic, dar şi histamină, adică este puternic proalergică.

Ştiai că este și un aliment care conduce la eliminarea calciului din organism?

Cum aşa?

Simplu.

Pentru a se absorbi în corp, calciul are nevoie, printre altele, ca în alimentul ingerat să existe un raport calciu/fosfor de minim 1.7, altfel absorbţia nu doar că este împiedicată, dar se şi pierde calciu.

În cacao, raportul acesta chimic este de sub 0.1, deci mult sub limita necesară.

A propos, în lapte ai un raport de 1.2.

Ha, şi cât calciu credeam noi că absorbim din lactate!

Dar asta rămâne între noi.

Cireaşa de pe tortul cu cacao, am lăsat-o la urmă. Prin conţinutul său de cofeină, cacaoa produce eliberarea de adrenalină în corp şi eliberarea unui val glicemic, specific unei situaţii de stres.

Când tu ai un val de glucoză în sânge, acesta trebuie reglat şi readus la normal.

Căile de reglare glicemică sunt 3:

• prin arderi metabolice
• prin stocarea de glicogen
• prin depunerea de grăsimi.

Primele 2 se vor întâmpla minimal, deoarece tu nu mănânci ciocolata pe bandă în timp ce alergi, deci arderile tale metabolice sunt cele uzuale, iar stocarea de glicogen este blocată deoarece corpul tău se află în stare de stres, de la producţia de adrenalină declanşată de cofeina din cacao.

Ce mai rămâne?

Varianta 3, depunerea de grăsimi. 

Astfel, corpul tău, eficient în orice moment şi setat pe autoechilibrare, va depune ca grăsime orica carbohidrat suplimentar ajuns în sânge, pe care nu îl poate depune ca glicogen sau pe care nu îl poate arde în momentul acela.

Ce înţelegi tu din asta?

Că, dincolo de caloriile minimale conţinute de o “inofensivă” ciocolată neagră (de cea uzuală, cu mult zahăr, nici nu mai are sens să vorbim),  corpul va depune mai uşor ca grăsime, o bună parte din restul alimentelor pe care le consumi, în special carbohidraţii, pentru că ei sunt cei mai uşor de convertit în grăsime.

Soluţia nu este să fugi de carbohidraţi, pentru că ei sunt combustibilul tău celular, iar în lipsa lor, te acidifici accelerat. Soluţia este să fugi de ciocolată şi, eventual să te împrieteneşti cu sora ei cea bună, pudra de roşcove.

Aceasta alcalinizează, are raportul calciu/fosfor de 4.4, deci îţi aduce calciu în corp 100% absorbabil.

Ce mai, este Cenuşăreasa cea frumoasă, dar care nu străluceşte la fel de mult precum surata sa vitregă.

Nu în calorii stă secretul slăbitului, ci în a învăţa cum funcţionează corpul tău, ce alimente îl ajută cu adevărat şi ce alimente sunt ca pomul lăudat degeaba. Iar corpul tău iubeşte Simplitatea şi alimentaţia naturală.

Cum te apropii tu de asta?

Cu răbdare, progresiv, întâi înţelegând şi apoi acţionând.

Ce bine că suntem aici împreună, în Şcoala de Slăbit, pentru a face lumină în noianul de informaţii şi a privi dincolo de cortină.

Deci, cum e cu ciocolata?

Mai vrei să guşti câteva pătrăţele, pentru că oricum te duci la sală şi pentru că nu e cu zahăr?

Răspunde cu înţelegerea de acum, te rog, nu cu papilele gustative 🙂

Nu tot ce străluceşte este aur şi nu tot ce este “uitat” prin colţuri este nevaloros.

Îţi recomand cu drag, ca data viitoare când ţi se face dor de o ciocolată caldă, să îţi faci o pudră de roşcove caldă, şi să mai faci un pas în direcţia rafinării alimentaţiei tale.

Corpul, ficatul, stocul tău de calciu, echilibrul tău chimic intern, toate îţi vor mulţumi.

La plăcinte înainte?

Mai degrabă…spre Natură înainte!

– Ramona