Cum să Scapi de Poftele de Nestăvilit?

Ştii despre ce vorbesc 🙂

Vorbesc despre momentul acela în care “te apucă” şi vrei să mănânci ceva pe gustul tău. Acum, nu mai încolo.

Tot focusul tău, subit, este pe acel lucru.

Negocierile cu tine le cunoşti deja.

Încercările de a te păcăli, de a amâna, de a raţiona cu tine, de a face altceva, le-ai mai folosit, dar până la urmă, alegi să îţi faci pofta, pentru că altfel nu mai ai pace, nu te mai poţi concentra.

Iar tu ai nevoie de pace, pentru a putea să continui… orice aveai tu de făcut în momentul acela, până să te lovească pofta de nestăvilit.

Tu vrei să faci lucrurile bine, dar mereu apar aceste episoade, care strică tot.

Spune-mi, s-au adunat cumva ani de zile, de când tot încerci să rupi şablonul acesta şi nu merge?

Şablonul nu îl rupi cu voinţă.

Nici cu disciplină.

Nici cu păcăleli.

Nici cu fugă.

Cel puţin, nu pe termen lung.

Pentru că şabloanele nu se rup, şabloanele se topesc, se dizolvă, când le înţelegi rădăcina şi ştii cum să le apuci.

De ce faci ceea ce faci?

De ce faci alegeri care ştii că te dezavantajează?

De ce laşi garda jos şi consumi alimente care te ţin departe de ce îţi doreşti fizic de la tine?

Laşi garda jos şi faci prostii pentru că forţa care te conduce nu este raţiunea, ci emoţia. Iar când simţi nevoia să mănânci, atunci şi acolo, ceva dulce, ceva bun, de fapt, vrei să schimbi felul în care te simţi, atunci şi acolo.

Vrei să simţi ceva, altceva. Iar mâncarea este un mod de a te simţi mai bine.

Instinctual, tu cauţi fericirea în viaţă. Păcăleala este că, mâncând, nu dai peste fericire, ci peste confort. Confortul este o fericire de nota 2, dar parcă tot este mai bun decât disconfortul de nota 0 al poftei care nu-ţi dă pace.

Iar omul face orice pentru a fugi de durere şi disconfort.

În momentul în care vrei să mănânci ceva (a se citi momentul în care vrei să simţi ceva, altceva), tu nu ştii precis ce anume vrei să simţi. Ştii doar că vrei să simţi. Iar mâncarea este un stimul excelent.

Aici este prima ta problemă când apare pofta. Cât timp nu ştii ce vrei şi nu decizi,  în mod explicit şi conştient, cum anume doreşti să te simţi în acel moment, de fapt, şi ce anume doreşti să simţi, vei fi receptiv la stimuli, pentru că orice stimul şi orice simţire vor fi mai bune decât nimic.

Proiectează-te în momentul în care simţi pofta şi momentul în care cedezi

Ce cauţi tu este dulceaţa din viaţa ta, simţitul din viaţa ta, chiar dacă îl înlocuieşti cu un simţit gustativ. Hei, endorfinele sunt acolo, serotonina este acolo, clar îţi iei porţia de fericire când mănânci.

Am spus fericire?

Pardon, am vrut să zic porţia de confort.

De aici şi sentimentul de urgenţă, de “vreau acum”. Pentru că acum vrei emoţie şi senzaţie fizică şi sufletească, nu mai încolo. Acum vrei să scapi de starea în care te afli şi pe care nu o conştientizezi.

Când te loveşte pofta, este timpul să petreci timp cu tine. Ce anume vrei, de fapt? Ce anume te plictiseşte? Ce anume îţi doreşti? Unde îţi doreşti să fii, de fapt? Cu cine? Cum?

Caută în suflet, indiferent că nu este la îndemâna ta atunci acea opţiune, dar caută definiţia lucrului sau situaţiei care te-ar satisface emoţional în acel moment.

Defineşte ce îţi doreşti, de fapt, de încerci să înlocuieşti cu trăirea pe care o obţii din mâncare.

Nu te limita la a citi acest articol la nivel intelectual şi atât.

Simte, pune în practică.

Pentru că eşti, în primul rând, o fiinţă a emoţiilor, care caută exprimarea de sine. Nu cu intelectul rezolvi această problemă, ci cu sufletul.

Deci, când vine pofta nebună peste tine de mâncat aiurea, acordă-ţi acest timp de gândire şi de simţire.

Identifică ce ai vrea tu de fapt să simţi, unde, cum? Răspunde-ţi cu atenţie.

Eşti la birou şi ţi-ai dori o prăjitură? Eşti sigur că, de fapt, nu îţi doreşti să fii relaxat şi liber, la plimbare pe o plajă, la munte, la aer curat, în linişte, în relaxare? Defineşte ce alternativă ar putea eradica fără drept de apel, pofta pentru acea prăjitură.

Eşti seara acasă şi îţi vine să rupi frigiderul în două? Ce anume ai vrea tu, de fapt, să simţi în acel moment? După ce tânjeşti, de fapt? Un pic de fericire? Un pic de împlinire sufletească? Un pic de sens? Un pic de dragoste? Un pic de “sunt şi eu pe aici şi trăiesc” ?

Defineşte-ţi nevoia, înainte de a face orice. Caută-o, simte-o, identifică-o.

Iar când ai găsit ce anume îţi doreai, de fapt, să simţi în acel moment, rămâi în trăirea aceea câteva clipe, câteva minute. Hrăneşte-te un pic cu visul, dă-ţi voie, nu te vede nimeni.

Acum spune-mi, cum ar putea să îţi ofere mâncarea, vreodată, acele trăiri, acele emoţii? Mâncarea la care te gândeai adineauri ar putea doar să te dărâme temporar, să îţi ia gândul de la acele nevoi sufleteşti.

Nu mâncare îţi trebuie ţie ca să te simţi mai bine, ci alte căi prin care să te simţi viu.

Nu confort îţi trebuie ţie, ci mai multă fericire

Spune-mi, există ceva, orice, ce ai putea face în acel moment, care să te fericească? Care să te hrănească emoţional? O muzică? O plimbare? O visare? O scriere de gânduri? Nişte lacrimi? O baie?

Nu îl lua pe ”nu știu” în braţe.

Oferă-ţi un răspuns şi apoi fă acel lucru.

Schimbă focusul de pe mâncarea menită să te reducă la tăcere.

Mâncarea ţine mizeria sub preş, pentru că te afundă în uitare. Şi nu vei scăpa niciodată de şablonul acesta cu mâncatul, până nu începi să îţi cauţi şi să îţi trăieşti emoţiile de care sufletul tău are nevoie.

Mută-ţi atenţia pe nevoia ta de a simţi. Caută acel ceva pe care îl poţi face acolo, în acel moment, care este la îndemâna ta. Dar fă-o, nu doar o gândi la nivel teoretic.

Hrăneşte-te altfel! Mai există şi alte lucruri care generează emoţie şi trăire imediată, pe lângă mâncare.

Fericirea se exersează, întocmai ca o vioară. Exersează-ţi emoţiile, nu confortul din mâncare. Exersează-ţi ieşirea din şablonul acesta, nu menţinerea în uitare. Exersează-ţi senzaţia că eşti viu, aici, acum, nu anestezierea cu ce-ţi pică în mână.

Nu te aştepta să fie uşor. 

Mâncarea este palpabilă, este uşoară, este aici şi acum. Este la îndemână.

Imaginatul, identificatul emoţiilor, trăitul într-o uşoară visare, facutul de altceva, sunt ceva nou, încă împalpabil, încă necunoscut.

Dar, de undeva trebuie să începi.

Este primul pas. Priveşte-ţi în faţă nevoia pentru emoţii, caută-le, identifică-le şi începe să trăieşti oricât poţi din ele, acolo unde te afli, în momentul în care te afli.

Mai rămâne să identifici rădăcinile acestui comportament.

Când anume ai ajuns tu să fugi în mâncare şi de ce? Şi cum schimbi lucrurile în bine?

Când te loveşte pofta de mâncare nepotrivită, opreşte-te şi caută ce vrei de fapt să simţi.

Emoţia identificată şi trăită = fericire.

Mâncarea = confort.

Nu le mai confunda.

– Ramona